credeti ca exista teama de a iubi?

[|ngerMorT]

teama...teama exista in orice...mai ales in dragoste. de unde provine ea? de la ideea "eu nu vreau sa sufar"...dar stai shi te gandeshti...oare preferi sa stai pe teren neutru sau preferi sa acceptzi riscul de a suferi dar sa traieshti momente ce shtii sigur ca vor compensa?
shi mai e apoi ideea...oare potzi sa alegi momentul in care te indragosteshti? park nu mai e atat de dragoste dak tzi-o impui...

[instinkt]

Nu poti sa iti alegi momentul cand sa te indragostesti... Chiar nu poti sa iti impui lucrul asta...

[|ngerMorT]

exact asta spuneam shi eu...

[AL`Xandra]

Teama este inamicul iubirii.
Niciodata nu vom putea iubi cu adevarat daca ne este frica sa ne implicam total in acest sentiment.
Nu exista iubire partiala, un minus in iubire... iubirea este absoluta, integrala, desavarsita.
Caci, iubirea prin esenta ei desavarseste omul ca fiinta...

[DIANA]

Se pare ca se formeaza un fel de cerc vicios: iubim - asteptam ca si celalalt sa ne iubeasca la fel - nu nu se raspunde asa sau atat cat am vrea - suntem dezamagiti - devenim mai sceptici - ii ranim pe cei care ne iubesc, pentru ca nu suntem in stare sa le raspundem la iubire asa cum asteapta - si tot asa! Dar nu spun ca e si bine ca lucrurile sa se desfasoare in modul asta. Cu cat iubirea e mai putin egoista, cu atat mai mic va fi riscul sa fim dezamagiti si teama de suferinta. Incercam?

[friend]

  Da! Incepe tu!

[DIANA]

  interesant ca tocmai tu, friend, vii cu o asemenea propunere!
Apropos: Ce e in sufletul tau? Stii topicul?

[friend]

Pai cred ca eu am citit primul mesajul tau si m-am gandit sa dau un exemplu de ce inseamna lipsa de egoism! Ea intotdeauna ofera... intaietate celuilalt!







PS: Ce, esti dezamagita?? (vezi consecintele iubirii neegoiste!)

[DIANA]

  Abia acum mi-am dat seama ca si eu ti-am oferit un asemenea exemplu: ai vazut ce repede am raspuns chemarii tale? Nu a trebuit sa ma strigi de doua ori!

[surfer1026]

Personal, as avea un punct de vedere despre teama de a iubi in sensul desfasurarii (consumarii) iubirii. Am trait in anii adolscentei o inconstientă (atunci) teamă (amestecata cu speranta) că iubirea mea "pură" şi atent ingrijita (deep inside of course) va suferi "un accident" in caz ca va iesi la suprafata si se va consuma (teama dealtfel intemeiata). Ceea ce vreau sa spun este că, desi inrudite, iubirea-sperantă creste cu teama de a fi inlocuita de iubirea-fruct.

[lara]

teama cred ca exista pt toata lumea chiar daca nu o recunoastem in noi,toti am fost dezamagiti la randul nostru,dar speranta si visele ca va reveni ce a fost frumos ne face sa mergem mai departe cu ochii inchisi....
Iubiti oamenii buni,iubiti cu sufletul ca e singurul  lucru bun care ne-a ramas in viata asta mizerabila....

[Escu]

exista, normal ca exista.La unele persoane este mai accentuata...iar la altele mai putin.In toti zace aceasta "teama" .

[Semiramis]

teamă-neteamă, când iubeşti, iubeşti. şi gata. există teama de a nu fi rănit, ci nu teama de a iubi în sine...

[valentina]

      Cand nu iubesti,spui ca iti este teama ca nu cumva sa fi ranit.Dar cand iubirea te invaluie si te ameteste cu parfum de fericire,nu te mai gandesti la consecinte.Si ce daca vei suferii?Toata viata ni se petrece astfel.Daca nu risti nu poti sti ce anume pierzi-o mare fericire sau da,posibil, o mare deziluzie.
    Nu trebuie sa-ti fie teama sa iubesti.
    IUBITI pur si simplu.

[Alia]

Bllue, daca iti spun ca te inteleg perfect, ma crezi? Multi ani am considerat ca ma protejez de tot ceea ce inseamna dezamagire, ranire, suferinta si mi-am refuzat acest sentiment.
Apoi, cand am acceptat provocarea, desi (exact cum ai spus si tu, a intervenit intr-un moment absolut nepotrivit...examene, alea, alea...) am constatat ca le pot face pe toate. Este daca vrei, o metamorfoza ireversibila, vei avea, cu siguranta, o alta imagine asupra vietii.
Este un lucru minunat, pana si suferinta generata de acest sentiment este dulce-amaruie, o experienta pe care nu trebuie sa ti-o refuzi. Intreaga stare de spirit se modifica, acum eu, cu "intelepciunea " celor traite, fac pe moralista.
Nu cred ca este un moment cand suntem pregatiti, niciodata nu vom fi suficient de pregatiti pentru acest sentiment, ba este prea devreme, ba este prea tarziu, cert este un lucru, experienta este unica si merita traita.
Desi nu a iesit asa cum imi doream, nu regret nimic, dar certamente sunt alt om, de ce sa nu recunosc, mai bun, mai intelept, mai sensibil in relatiile cu ceilalti, mai bogata sufleteste, daca vrei....
A accepta acest sentiment si al percepe, exact asa cum trebuie, altruist,este de fapt un act de curaj, o provocare cu tine insuti. Eu am acceptat-o , in cele din urma ...
Iar daca ai norocul sa ti se raspunda pe masura a ceea ce oferi, te poti declara implinit, in acel moment.
Imi permit sa-ti dau un sfat, nu porni de la premiza eternitatii (sau ma rog, pana la adanci batraneti...) probabil asa va fi, sau probabil nu, dar momentul actual este ceea ce ramane, in timp....
Iar daca ceea ce ti se ofera este complinirea a ceea ce simti, nu considera ca este prea mult, niciodata nu este prea mult.... este probabil un dar, pentru ceea ce esti....