Iubirea declanşează arsuri în epigastre(Replică la"Nostalgie" de Al Trep)

[RUDY]

Iubirea declanşează arsuri în epigastre
Şi basculăm, aritmic, adăpostiţi de-un corci,
Aceleaşi situaţii obscene şi albastre,
Când vine bogyguardu' şi ţipă;"Sunteţi porci!
Mă duc să-mi iau nunceakul!".Eu m-as retrage-n castre,
Te doare fix în dudă.D'aţi place.Te întorci

Cu ciocul înspre pu...pă.Mă calci pe bătături,
Nădragii-mi sfâşii iute.Deodată,te împunse,
Conform dorinţei tale, pichamerul.Auguri
Mai prevestesc, pe-alocuri:"Oiţe vor fi tunse
Cu foarfece dibace de diabolici buri!"
Dovada?"Porţi doar blanuri..de dihor."Iti raspunse

Un babuin.Libarco,hai,iute,nu e timp,
Pliz, coase-mi pantalonii, să nu-mi mai cadă-n vine
Când nimfele de mână m-or ţine in Olimp
Prin furcile acestea de-a dreptul caudine,
M-oi arunca,eroic, să prind alt anotimp
Sau poate...Dracu ştie...Un snop de bubaline...

Poezia de la care s-a pornit:
Nostalgie
de Al Trep

Sublimă e plutirea, spre lună sau spre astre
Şi-n dimineaţa caldă ca o pisică torci,
Privind pe geam alaiul panselelor albastre.
O pagină trecută n-ai cum s-o mai întorci,
C-am revenit în mină din zborul meu prin astre.
Îţi vând un pont, iubito: nu toţi bărbaţii-s porci!

Rămas-ai singurică şi-ar trebui să-nduri
Ideea că rotiţe vor scârţâi neunse,
Că vrând să-noţi departe, vei da de geamanduri.
Îţi spun ceva, iubito: degeaba te ajunse
O nostalgie-adâncă, ce-abia mai poţi s-o-nduri,
Demult nu ai, se ştie, mistere nepătrunse.

Cu fond de ten, iubito, te dai de la un timp,
Căci anii ce trecură nu te-au iertat, ştii bine.
Te crezi şi-acum zeiţă, cu tronul în Olimp!
Când te-am zarit aseară, la braţ c-un fite-cine,
Am hotărât degrabă, ca-n cel mai scurt răstimp,
Să-ţi finanţez un lifting şi-un tub cu vitamine.


Parodie la:
Ana Blandiana
Cântec de miner tânăr

Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci,
Şi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! -
Şi-am revenit din apele albastre,
Şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri,
Îmi sfâşiară haina potecile ascunse.
Şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri,
Dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse;
Şi m-am întors din marile păduri,
Şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb,
Dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine
Şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp,
Şi-am prins să-mping mormanele de timp
Spre viitor - şi iată-mă la tine.