Fiind pribeag pe aceasta lume
Si calator prin felurite vise,
Umblam prin locuri fara nume
Tanjind dupa comori ascunse...
Ningea timpul peste ceasuri,
Ziua trecea, noaptea trecea,
Si anii se scurgeau in veacuri
Iar eu tot cautam, comoara mea...
Prin cenusa de amintiri uitate,
Prin coclauri de iluzii-n van,
Peste tot si nicaieri in noapte,
Umblam si cautam, umblam...
Am intalnit in cautarea mea haina
Rubine si smaralde, aur si argint;
Frumoasele diamante pline de lumina...
Dar totul in zadar, eram neimplinit.
Priveam zdrobit sub tone de tristeti
Pentru ca nu vedeam nimic sa fie
Cum Domnu' mi-a promis de-atatea dati
Ca-mi da comoara ascunsa mie...
Pana-ntr-o zi de Sabat Sfant, cand
Raze de argint pluteau pe cer de mai,
Triluri de iubire se-auzeau in cant,
Am intalnit ceva cazut parca din rai.
Era un bobocel de trandafir frumos
Portocaliu in ambii obrajori,
Cu zambet cald si chipul luminos,
Cu ochi caprui, senini, patrunzatori...
Pe loc am fost vrajit de taina lor
Si-n inima de-ndata au intrat...
Atunci am realizat ca sunt biruitor
Caci am gasit ce mult am cautat.
Da! Acel boboc frumos de floare
Udat din plin cu har ceresc,
Esti tu... iubita mea incantatoare
Esti tu... de aceea te iubesc!
Subiect: Minunea Dragostei (Citit de 2942 ori)