Ne-agatam de lumi paralele,
ca de frunze cazatoare
...sau stele.
Ironia soartei sta
in prima vedere,
parere scapata de sub control.
E gol sufletul ?
... mi-am inchipuit doar
ca as putea fi,vreodata, nimeni.
Cineva nu ma lasa,
de cand m-am nascut,
sa uit.
De-atunci mi-e drag,
chiar daca spun doar cuvinte
ce nu se-aseamana
cu strigatul dinlauntru.
Nu oricum,oricand,orice
poate fi implinit
asa,dintr-o data.
Timpul trece
...uneori se opreste
intr-un loc,o secunda...
si-atunci prinzi trenul
sau potul cel mare.
Poti spune,mai degraba,
mi-am gasit locul.
Atunci doar, stii ca povestea
nu se va termina niciodata...
Asa,ca toate povestile
...de dragoste
...de viata
...adevarate