Trezirea

[Paul]

Realitatea, acest termen atat de tembel, care ne indeparteaza din ce in ce mai mult unii de altii. Aceeasi invariabila scuza pentru orice fapta nevrednica...asta e realitatea... asta e realitatea pe naiba. Realitatea este doar o capcana a sufletelor noastre. Cand un copil este batut la scoala de vre-un bully... restul baietilor, inca poate prea fricosi sa intervina, zic... asa trebuie sa facem si noi... cu aceeasi invariabila scuza... realitatea. Cand un batran este impins pe strada de catre un badaran, prietenii lui invata sa faca la fel din acelasi cretin motiv... asta e realitatea.
        Realitatea dragii mei... este ca traim intr-o lume bolnava, dar noi suntem moleculele acestei boli, eu, tu, el, ea... Uitati-va in jur... Cati dintre voi se mai uita prima data in oglinda inainte sa improaste cu noroi o alta persoana? Cati dintre voi va trageti prima data singuri de perciuni, ca abia apoi sa aveti curajul sa ii trageti pe altii?

Eu doar observ... eu doar privesc, eu doar ascult, eu doar vad... Nu imi permit mai mult pentru ca fac parte din acelasi trup mizerabil... omenirea dezgustatoare a zilelor noastre.

Hai sa ne trezim o data... Macar intr-al 12-lea ceas.

[amelie]

Când îmi păstrez zâmbetul doar pentru mine, oamenii parcă mă simt, mă evită, nu-mi mai întorc lumina din priviri. Tristeţea e contagioasă, se pare. Aşa că mi-am promis să zâmbesc în fiecare zi gri, pentru toate răsăriturile ce vor urma. Pentru vise, pentru mare, pentru mine, pentru el, pentru noi… pentru că pot.

[Paul]

Singura cale pentru a vedea zambete, este sa zambesti tu insati, insuti. Unde vezi fete incruntate, ai puterea sa le faci sa zambeasca. La fel ca tristetea, veselia este contagioasa. Imi amintesc de faze din camera ascunsa... Un gag unde un tip intra intr-o multime de oameni si incepea sa rada fara motiv. Rezultatul: oricat de tristi erau cei din jur, toti ajungeau sa rada cu gura pana la urechi.

[Angy]

Trista realitate...oamenii traiesc prin incredere si speranta.Unii si-au pierdut orice valoare morala si grav este ca aceste valori sunt pierdute pentru totdeauna.De ce sa ne mai gandim la viitor?El vine oricum si ...trece.Important este sa fim buni,sa daruim,sa zambim si sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ultima.Impacati cu noi si cu toti.

[Paul]

Da... din pacate nu toti gandesc asa Angy. Spre exemplu, tu cauti sa inchei o zi impacata cu tine insati si cu toti, altul cauta sa o incheie certat cu toti... dar impacat cu sine insusi. Depinde foarte mult ce inseamna acel mine insumi pentru alte persoane. Aici depinde de drumul,gandirea,aspiratiile... fiecarui individ. Suntem diferiti si gandim diferit, asta e frumusetea biodiversitatii.