Papusile rusesti

[Ezo]

Tocmai am vazut acest film, continuare la "Auberge espagnol", o alta ecranizare despre care va povesteam nu cu foarte mult timp in urma... Mi s-a parut genial. Imi place in primul rand ideea de a reuni pe aceeasi scena diverse culturi, limbi si mentalitati.

Am ezitat intre a publica acest subiect la psihologie.. intr-un final am decis sa il astern aici, in marele capitol care vorbeste despre iubire. Caci despre iubire este vorba. Si despre cautarea noastra aproape oarba, despre toate incercarile noastre pline de frustrari, de frica, nestiind daca am deschis in sfarsit ultima papusa... daca am gasit in sfarsit marea iubire, indestructibila, iubirea care va ramane acolo, care nu se va mai sparge niciodata, lasand loc alteia... pentru ca intotdeauna exista o alta. Chiar daca dupa fiecare esec, avem impresia ca nu mai este nimic mai departe...

Voi cum vedeti iubirea? Ati ajuns la ultima papusa? Sau inca sunteti in cautarea ei? Si mai ales, de ce credeti ca trebuie sa existe acest ritual, al "papusilor rusesti"? Oare, la fel ca in basme, avem nevoie sa trecem prin mai multe probe pentru a deveni mai puternici, vrednici de adevarata iubire?

[infinitwhite]

........eu am ajuns la ultima ..........

[infinitwhite]

....eu am gasit ultima iubire, in incercarea disperata a unora de a mi da lectii de viata, in incercarea altora de a mi face bine, in placerea altora de a fi vazuta suferind, si intr o zvarcolire a sortii pe care altii cred ca as avea o , de a renaste, de a fi o alta, mai buna, mai curata, mai curajoasa, mai cinstita, mai..mai..mai...mai...