Eu sunt centrul universului. Nimic mai adevarat - e valabil pentru 6 miliarde de fiinte umane. Toate perceptiile omului sunt reflectate sau refractate dinspre sau inspre el insusi.
Omul, suma defectelor si calitatilor personale, isi croieste drumul in viata alegand mereu, in fiecare clipa ce sa reflecte sau ce sa isi insuseasca refractar din proiectiile altor universuri.
Cineva spunea candva 'Daca salvezi o viata, salvezi un intreg univers' - deci consider ca toti avem un univers intreg de administrat, de ingrijit, de decorat, de-mpodobit;
respectiv: de lasat in dezordine, de uitat, de murdarit de uitat. Alegerea este a fiecaruia.
Egoismul - retezarea refractiilor si dezvoltarea ... industriala a reflexiilor. Devenim o oglinda cu un numar crescand de fete, care respinge din ce in ce mai mult, in cat mai multe feluri. Inceputul este foarte timid, dar fara sa ne dam seama se dezvolta. Se incepe prin cultivarea EGO-ului - prin acceptarea din exterior a tuturor impresiilor bune pe care altii si le pot face despre noi. Pasul urmator... este si mai grav. Incepem sa respingem una cate una impresiile negative ale altora... sfarsind prin a taia capul pana si autocriticii. Urmeaza inchiderea. Devenim un polipluriedru... inchisi in noi insine, luminati doar de o lumanare... lumanare care ne dezvaluie doar impresia despre noi insine inspre exterior.