Cum sa nu gatesti o ciulama

[Floris van Rosemondt]

O sa ma chinui sa raman in temele Lovetime cu postul asta, desi cred ca mai bine ar trebui sa cream un forum umoristic. Vedeti voi de ce... Intentiile nobile se transpun de cele mai multe ori, in ceea ce ma priveste, cel putin, in cele mai faine dezastre posibile. Noroc ca am pofta de ras azi...

Deci, pe scurt, in vara asta, mi-am carat jumatatea olandeza in Romania si toate bune si frumoase, pana la mancare. Si mai pe scurt, sunt destul de putine chestii pe care le-ar manca si si mai putine chestii pe meniurile noastre. Partial vina romanilor, partial a ei (luuuunga poveste), dar cert e ca i-am promis ca o sa o obisnuiesc cu mancarea romaneasca, pentru ca data viitoare sa aiba o oferta mai variata. Acrobatia de azi face parte din agenda asta, dar esecul ciulamalei mele mirifice nu era inclus pe meniu.

Ca-s o catastrofa in bucatarie iarasi nu mai e vina ei. Si zau ca-s catastrofa... Va spun imediat de ce. Lasam comentariile "romantice" pe alt post.

Anyway (scuze de scaparile engleze, dar e o mare varza in capul meu de la o vreme, cu hibrizi de romgleza pe post de ganduri... Mi-e si teama sa ma gandesc cum o sa fie dupa ce o sa incep sa invat olandeza)... Azi m-am decis sa fac ciulama de pui.

Caut eu temeinic pe net o reteta care sa para usor de facut, gasesc, cumpar ingredientele si ma pun pe treaba. Prima parte merge struna, adica bucatelele de pui prajite in unt. Le scot din tigaie si mai pun un pic de unt (peste cele 100 grame din reteta), ca mi se parea prea uscat continutul. Next step, cica sa calesc 100 grame de faina in chestia din tigaie. Presar usor... si ma trezesc cu... un ghem... Intru in panica. Pun inca un sfert de pachet de unt, plus ceva ulei. Compozitia ramane ghem, desi in reteta scrie cica sa nu lasi prea mult rantasul la prajit IN UNT, ca se arde. Mda, minge de tenis arsa, cine vrea sa manance asa ceva? Bun, imi zic, lasa ca sting cu lapte. Cum scrie la reteta. Si sting. Si se incolaceste si mai tare. C'mon, zau ca nu vreau sa fac galuste aici... Dar cred ca asta obtin... cel putin asa arata dupa ce compozitia inghite si 200 grame de smantana (Deja jumatatea mea olandeza a halit juma de pizza, just in case). Asa ca ma apuc sa torn apa. Si torn... si torn... Si tot nu se face ciulama... Are consistenta unei mamaligi ceva mai cu personalitate.

Juma de litru mai tarziu, chestia arata ca un aracet plin de cocoloase de ceva neidentificat. Dar macar e lichida. Mai pun apa, mai amestec, incepe sa arate. A ce, inca nu ma decid. Imi anunt Jumatatea ca ce fac eu aici nu e comestibil, dar ca voi continua, de curiozitate. Noroc ca Jumatatea respectiva e full pentru moment. Pentru mai tarziu, avem chipsuri.

Pun carnea inapoi sa inoate in PFN (pasta fierbatoare neidentificata) si mai pun apa. Se pare ca chestia din tigaie e in viata si ii e foarte sete. Dupa ce mai bea juma de litru de apa, mai frec un pic la cocoloase si dupa cateva secunde compozitia se infurie pe mine iremediabil si incepe sa ma scuipe. Asta e de bine... cel putin minunea e fluida.

Deci sting focul, torn chestia (wow, performanta, se toarna!!) intr-un vas de Jena si ma duc s afumez. Afara. Cand vin inapoi, TRADARE!!!. Chestia numai ce prinse curaj si scoase la suprafata... ceva unt/ulei/grasime, lichida, adica daca imi amintesc bine, minunea de am pus-o in tigaie mai pe la inceput sa conving mingea de tenis sa se faca ciulama.

Habar nu am unde am gresit. Ideea e ca mamaliga alba obtinuta, si pe care o sa o mananc numai de-al naibii (pacat de ingrediente, nu de alta...), cu urme de carne in ea... trebuia sa fie ciulama. Si daca voi identificati ce am gresit, sper sa va fie de folos .

Daca dau ortu' popii pana maine, macar stiti de la ce mi s-a tras!