[poem]Trenul vieţii
Mergând în trenul vieţii
Eu stau într-un vagon
Aştept doar staţia morţii
Când veşnic am să dorm
În astă viaţă lungă
Primejdii m-au păscut
Trecu-am peste toate
Şi tare m-am facut
În multe staţii oprit-am
Fără să caut sensul
Dar trenul vieţii mele
Şi-a deviat brusc mersul
În staţia fericirii
Eu te-am gasit pe tine
Plângeam şi suspinam
Tu ai venit la mine
Apoi noi împreuna
La drum noi am purces
Gasit-am amandoi
Al vieţii noastre sens
Şi fericiţi eram
Mai mult ca-ntr-o poveste
Prinţ şi prinţesă eram
Pe-al munţilor verzi creste
Ningea cum numa-n basme
Putea să se întample
Când suspinam de dor
Mă sărutai pe frunte
Iubeam amarul chin
Şi dulcea mângâiere
Ochi-ţi căprui şi mari
Şi buzele-ţi de miere
Dar a venit şi staţia
Ce-avea să ne despartă
Iar inima voia să-ţi spună
Iubirea ce ţi-o poartă
Acum tu pieri în ceaţă
Iar eu ma sting ca focul
În trenul vieţii merg
Dar n-am găsit norocul
Când vesnic am să dorm
Aştept doar staţia vieţii
Eu stau într-un vagon
Mergând în trenul morţii.
[/poem]