Prietenul la nevoie

[Ezo]

...se cunoaste. Si totusi, acest proverb nu este complet. Nu mai tin minte unde am citit-o, insa consider ca varianta completa si adevarata a acestei zicale este urmatoarea: "un prieten iti este la fel de putin prieten cand te paraseste in necazul tau, ca si atunci cand te paraseste in necazul lui".

Notiunea de prieten, pentru mine, presupune o relatie de intrajutorare, de interpolare. Daca doar unul dintre cei doi joaca rolul celui aflat in nevoie, care trebuie ajutat, iar celalalt se numeste in permanenta sfatuitor, atunci nu cred ca putem vorbi de o relatie de prietenie, ci mai degraba de una de manipulare, de superioritate. Chiar daca intial va avea intentii bune, si nu contest nivelul lui de bunatate, unul se va simti intotdeauna folositor - de unde riscul de a deveni ingamfat - iar celalalt mereu indatorat. Nu putem vorbi aici despre egalitate, nici despre iubire.

Voi ce credeti? Este sau nu este asa?

[Angy]

Ezo, ce voi scrie acum sper sa se incdreze in topicul tau. Am trecut printr-o perioada dificila a vietii...am intrat disperata pe un forum, acolo facandu-mi un "manunchi" de prieteni. Suntem diferiti dar egali. Nici unul nu dicteaza nimic celorlalti. Vreau sa va spun ca nu conteaza ora la care ne sunam, se intampla si la 1, 2, 3 noaptea. Ne simtim vibratiile. M-au ajutat, ma ajuta iar eu am sa-i ajut mereu. In ceea ce spui tu nu e prietenie, e doar un joc. I-am invitat pe Lovetime pentru ca si aici am primit sfaturi extraordinare,mi-am
facut prieteni deosebiti si ca drept multumire va scriu urmatoarele randuri, voua , dragi prieteni care ati fost alaturi de mine:

"Se spune ca iti dai seama ce prieteni ai in momentele dificile ale vietii. De aceea ma indrept astazi catre voi. Vreau sa va multumesc. Stiu, "multumesc" este un cuvant limitat dar cuprinde in el toata stima, afectiunea si dragostea mea pentru voi.
M-ati suportat cand eram "imposibila", ati petrecut cu mine nopti in care eram cazuta la pamant indemnandu-ma sa merg mai departe, ati pierdut dimineti si ati irosit zile cu mine, un simplu om necunoscut. Mi-ati spus sa ma ridic, m-ati inteles cand nici eu nu ma puteam intelege, m-ati trezit la viata, am renascut. Sunt alta Angy, total schimbata fata de cea care cauta haotic raspunsuri.
Azi, va scriu cu lacrimi, cu lacrimi de bucurie, de fericire. Am invins durerea, neputinta, am reusit sa ies din haul in care am fost aruncata si asta am reusit sa o fac doar cu ajutorul vostru moral, energetic si al meditatiei. Pe zi ce trece ma minunez cate lucruri deosebite se intampla in viata mea, cate vise devin realiate.Sunteti oameni de exceptie si ma bcur si numai pentru faptul ca sunt prietena voastra, ca sunt aici, printre voi.N-am sa ajung la nivelul vostru, dar vreau ca atunci cand privesc in interiorul meu sa-mi pot vedea sufletul curat, fara pata.
M-ati oprit din "nebunie" dar in acelasi timp mi-ati dat aripi sa zbor. Si am sa zbor, n-am sa ma opresc.
Toate mesajele voastre vor ramane pentru mine "un nou si vechi testament".
Va multumesc si va iubesc pe toti la un loc si pe fiecare in parte.. Primiti , va rog, cele mai alese ganduri de la mine".

[Alecsandra]

Eu consider ca exista prietenie adevarata. Sunt caractere care se atrag si caractere care se resping. Dar ca cei care sunt implicati au conceptii diferite, este alta poveste.
Exista prietenie adevarata, si sustin asta sus si tare. Pentru ca sunt atatea persoane altruiste in lumea asta, capabile sa ne daruiasca macar 5 minute din timpul lor, sa le povestim oful nostru, sa ne dea un sfat, sa ne incurajeze cu o strangere de mana...
"Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." (Antoine de Saint-Exupery) (am impresia ca citatul asta imi este destinat mai mult mie).

[andutzyk18]

prietenii adevarati la nevoie se cunosc...
multi ne sunt prieteni cand nu suferim,cand nu avem nici un of,dar mai rar gasesti un prieten sa te suporte cand ai o zi grea,cand esti irascibil sau pur si simplu cand ai nevoie de un sfat.
in viata mea de pana acum am cunoscut multe persoane,dar pot spune ca am doar o singura prietena adevarata.
un prieten adevarat e atunci cand stie ca esti suparat fara sa ii spui tu,chiar daca incerci sa te ascunzi,el isi da seama,cand imparte cu tine atat bucuriile cat si necazurile,cand iti da un sfat atunci cand ai nevoie si nu asteapta nimic in schimb,cand pur si simplu ajunge sa iti cunoasca toate starile sufletesti.
ar mai fi multe de spus,dar cu timpul le voi spune pe toate..pana atunci,mai citesc si eu ce inseamna pt.voi un prieten adevarat.. va pup

[sunshine]

"Un prieten bun te injunghie in fata" -Oscar Wilde

Mare adevar, am simtit asta de nenumarate ori in ultimii ani. Dureros dar cum nu se poate mai sanatos pentru drumul in viata. M-am calit  si ...m-am lecuit

[vero-visator]

     Poate ca e mai "sanatos",decat un sfatuitor superior doar in invataturi experimentate de altii.Numai cel care stie cu adevarat cum doare poate injunghia pana unde stie ca e de-ajuns cat sa te poti vindeca,iar meritul sa fie al tau,in cazul in care "ti-ai invatat lectia".
    Imi pare rau ca acest fel de prieteni se "gasesc" o data-n viata...
   

[Semiramis]

eu cred că un bun prieten este acel om care este lângă tine atunci când nu ai dreptate. la bucurie mulţi viteji se adună. însă la nevoie...mai ba.