10 Octombrie, 2025, 08:39:22 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Paulo Coelho si cocktail-ul sau de spiritualitate  (Citit de 6471 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

08 Mai, 2004, 10:40:13 p.m.
Citit de 6471 ori
Offline

Iosif


Paulo Coelho y su cóctel de espiritualidad
«Veronika decide morir», nuevo libro del escritor brasileño
PALABRA, nº 431, mayo-2000

Paulo Coelho no es un escritor minoritario o desconocido: sus cifras de ventas compiten con las de los más importantes best-seller, superando incluso a muchos de ellos en traducciones y en cifras de ventas. De hecho, es el segundo escritor más vendido de todo el mundo (26,5 millones de ejemplares traducidos a 43 idiomas en 119 países), detrás del también multimillonario John Grisham. Estos días es noticia por el arrollador éxito internacional de su última novela, Verónika decide morir, ya instalada en las listas de superventas. Aunque en ocasiones se le ha llegado a presentar como un autor religioso, las obras de Coelho se mueven en la indefinición, a mitad de camino entre la literatura y los libros de autoayuda y espiritualidad.
Por Adolfo Torrecilla

El prestigio de este autor brasileño es tal que incluso ha sido condecorado con la Legión de Honor en Francia y con el Premio Crystal Award, otorgado por el Foro Económico de Davos. En España recibió el pasado año la Medalla de Oro de Galicia, condecoración que estuvo rodeada de polémica (¿qué tiene que ver la literatura de Coelho con Galicia?).

Su inexplicable éxito literario no ha sido fulminante. Sus libros, por su indefinición, se comenzaron a editar en pequeñas editoriales poco literarias y poco a poco han ido llegando al gran público. En España, sus novelas se publicaron primero en la editorial esotérica El Obelisco, luego en el sello Martínez Roca y por último, con la llegada de la popularidad y las ventas, ha pegado el salto a Planeta, donde ya existe la «Biblioteca Paulo Coelho», en la que se han recogido todos sus libros.

En España hace ya tiempo que sus obras sobrepasaron el millón de ejemplares, aunque todavía estamos lejos de los cerca de cuatro de Francia y los más de siete que ha vendido en Brasil, su país de origen.

A pesar del arrollador número de ventas, sus relaciones con la crítica literaria son conflictivas. Y es que sus libros (y en esto recuerda a otro fenómeno sociológico, Antonio Gala) no soportan un serio análisis crítico. Sus novelas son planas, esquemáticas, con unas tramas que abusan de un didactismo simplón, endulcorado con mensajes sugerentes (en sintonía con los mediocres libros de autoayuda) y repletos de una epidérmica sensibilidad espiritual.

LITERATURA POBRE

Quizá el secreto de su masiva aceptación popular esté, precisamente, en la aplastante sencillez argumental y narrativa, que facilita la lectura de un tipo de lectores poco exigentes con los productos literarios. En sus novelas, salvo algunas excepciones, apenas hay violencia y sexo. También hay que tener en consideración su estilo, bastante lírico y almibarado, repleto de mensajes filosóficos y optimistas sobre la vida y la necesidad de la religión.

El mensaje que se repite en sus narraciones, especialmente en El Alquimista, su libro más emblemático, es que todos podemos ser mucho mejores, que la inmortalidad es una meta que está al alcance de nuestras posibilidades, que tenemos derecho a que nuestros sueños se hagan realidad y que en cualquier momento de nuestra vida tenemos la posibilidad de fundirnos con la Totalidad, logrando la ansiada fusión íntima de nuestra Alma con el Mundo.

Estos mensajes están en todos sus libros. Publicó el primero a los 40 años, El peregrino de Compostela (1987), libro en clave simbólica sobre las visiones esotéricas que tuvo durante su recorrido por el Camino de Santiago mientras realizaba un conjunto de pruebas esotéricas para ser nombrado caballero de la orden de RAM (Rigor, Armonía, Misericordia). Este libro está ambientado en pleno siglo XX, «y los conceptos de infierno, pecado y de demonio ya no tenían el menor sentido para ninguna persona con un mínimo de inteligencia», comenta en el libro.

LA FAMA DE EL ALQUIMISTA

Después publicó la novela que le ha dado más fama, El Alquimista, que condensa todo su pensamiento espiritual. Un joven pastor se encuentra con un misterioso personaje que le hace vivir todo tipo de experiencias sobrenaturales con el fin de que sus sueños, con la conspiración de todo el Universo, lleguen a buen puerto. Luego siguieron Brida (1990), A orillas del Río Piedra me senté y lloré (1994), Maktub (1994), La Quinta Montaña (1996), Manual del Guerrero de la Luz (1997) y la que ha publicado este año en España, Verónika decide morir (2000).

BAJO LA ESTELA DE LA NEW AGE

En su última novela incorpora algunos elementos de su biografía. Y es que la vida de Coelho ha sido muy complicada. Nace en Río de Janeiro en 1947. De joven, tuvo serios problemas con sus padres, que se vieron obligados a ingresarlo en varias ocasiones en un psiquiátrico (éste es el tema que recupera en la novela). Fue compositor de letras de rock y director artístico de la compañía CBS en Brasil. En varias ocasiones fue detenido por la dictadura militar y expulsado de su país.

De joven perdió la fe católica y se zambulló en los peligrosos paraísos artificiales que pusieron de moda la cultura hippy. Recuperó la fe tras un viaje a Roma, decisión que confirmó después de recorrer el Camino de Santiago.

Pero cuando Coelho habla de la fe católica conviene matizar. Él es católico a su manera, partidario de una religiosidad que tiene mucho de cóctel (cuarto y mitad de catolicismo, medio kilo de pensamiento oriental, mitad de cuarto de ocultismo y el resto de experiencias gnósticas y esotéricas). El resultado es una religiosidad vacía de compromiso, en la órbita del melifluo new age, que tranquiliza las conciencias, que rebaja la experiencia con la divinidad y que supone una peligrosa estafa religiosa que algunos, sin embargo, admiran acríticamente como el paradigma de la religiosidad del nuevo milenio.

En su última novela abandona el tono esotérico de su producción literaria para centrarse en un asunto más humano y existencial.

POBRE VERóNIKA

Verónika es una joven de Eslovenia que intenta suicidarse. Los motivos que la obligan a tomar esta decisión no están muy claros. La intentona resulta fallida y Verónika es ingresada en un psiquiátrico. Pero nada de lo que ocurre en este mundo sucede por casualidad, nos dice Coelho. En el hospital, gracias a la ayuda de los médicos y de unos enfermos que comparten sus dudas y angustias, Verónika descubre que la vida tiene otro sentido, otra finalidad, que el amor transforma todo, que nuestros sueños tienen un sentido.

Como en el resto de sus novelas, lo más determinante es el mensaje, que convierte en calderilla los anhelos de gran parte de la humanidad. La manera de abordar un tema tan universal es por la vía de la superficialidad literaria y existencial, con unos personajes de telenovela que se comportan como peleles en manos de un autor omnisciente que, ante todo, quiere subrayar su mensaje idealista sobre la existencia. Pero aunque lo religioso no ocupe un lugar prioritario, sí que está en el fondo de todo, difundiendo una nebulosa espiritualidad, donde Dios se convierte en una bonita y ambigua excusa para que todos los sucesos tengan sentido, lo que facilita la búsqueda de la autorrealización y la seguridad personal.

FENÓMENO SOCIOLÓGICO

Literariamente, poco hay que decir de Coelho (lo poco ya está dicho). No parece un autor que vaya a dejar mucha huella en la historia de la literatura, aunque sus ventas sean millonarias. Más bien parece que su literatura y su mensaje pseudorreligioso son un elaborado producto de nuestro tiempo, cuando el supuesto renacer religioso se ha transformado en algunos casos en una caótica y sincrética ensalada de religiones. ¿Místico, gurú, visionario, escritor, farsante...? A lo mejor la respuesta está en el marketing.


----
Traducerea

Paulo Coelho si cocktail-ul sau de spiritualitate
de Adolfo Torecilla,
revista PALABRA, nr. 431, mai 2000
http://www.anit.es/palabra/coelho.html



Paulo Coelho nu este un scriitor minor si necunoscut: cifrele sale de vanzari le concureaza pe cele ale celor mai importante bestseller-uri, depasindu-le pe multe dintre ele prin traduceri si exemplare vandute. De fapt, el este al doilea cel mai bine vandut scriitor pe plan mondial (26.5 milioane de exemplare traduse in 43 de limbi si in 119 tari), pe primul loc aflandu-se John Grisham. Ultima carte a sa, "Veronica se hotaraste sa moara", se afla deja pe lista celor mai bine vandute carti. Desi este infatisat uneori ca autor religios, opera sa nu poate fi definita, aflandu-se la jumatatea drumului intre literatura si cartile de auto-ajutorare si spiritualitate.

Prestigiul lui Coelho este atat de mare incat a fost decorat cu "Legiunea de Onoare" in Franta si cu premiul "Crystal Award" de catre Forumul Economic de la Davos. In Spania a fost decorat cu Medalia de Aur, in Galitia, decorare inconjurata de numeroase polemici (ce legatura are literatura lui Coelho cu Galitia?)

Inexplicabilul sau succes literar nu a fost obtinut brusc. Cartile sale, lipsite de o definitie clara, au inceput sa fie publicate mai intai de edituri putin literare si treptat au patruns si spre marele public. In Spania, cartile lui au fost publicate mai intai de editura ezoterica "El Obelisco", apoi sub sigla "Martinez Roca" si in final, ca urmare a popularitatii si vanzarilor, au facut saltul spre "Planeta", unde exista si "Biblioteca Paulo Coelho", unde pot fi gasite toate cartile sale.

In Spania, nu cu mult timp in urma, cartile sale au depasit un milion de exemplare vandute, desi sunt inca departe de cele aproape 4 milioane din Franta si cele peste 7 milioane vandute in Brazilia, tara sa de origine.

In ciuda numarului mare de vanzari, relatia sa cu criticii este una conflictuala. Asta deoarece cartile sale (si aici se aseamana cu un alt fenomen sociologic, Antonio Gala) nu rezista la o analiza critica serioasa. Romanele sale sunt monotone, schematice, cu intrigi care abuzeaza de un didacticism simplist, presarat cu mesaje sugestive (preluate parca din niste carti mediocre de auto-ajutorare) si incarcat de o sensibilitate spirituala epidermica.


Literatura slaba

Poate ca secretul imensei sale popularitati se afla, intr-adevar, in covarsitoarea simplitate narativa si argumentativa, care faciliteaza lectura pentru un tip de cititori putin exigenti. Din cartile sale, cu mici exceptii, lipsesc sexul si violenta. Trebuie de asemenea luat in considerare si stilul sau, destul de liric si siropos, incarcat de mesaje filozofice si optimiste despre viata si necesitatea religiei.

Mesajul repetat in toate cartile sale, si mai ales in Alchimistul, cartea sa cea mai emblematica, este ca toti am putea fi mult mai buni, ca nemurirea este ceva aflat in limita posibilitatilor noastre, ca avem dreptul de a ne realiza visele, si ca in orice moment al vietii noastre avem posibilitatea de a fuziona cu Totalitatea, de a realiza uniunea intima a Sufletului nostru cu Lumea.

Aceste mesaje se regasesc in toate cartile sale. Prima a fost publicata la varsta de 40 de ani, "Pelerinul din Compostela" (1987), carte in cheie simbolica despre viziunile ezoterice pe care le-a avut in timpul calatoriei sale pe Drumul lui Santiago, in timp ce facea o serie de teste ezoterice pentru a fi numit cavaler al ordinului RAM (Regnus Agnus Mundi). Actiunea acestei carti se desfasoara in secolul XX, "si conceptele de infern, pacat si demoni nu mai inseamna nimic pentru o persoana cu un minim de inteligenta", se specifica in carte.


Faima Alchimistului

Mai tarziu publica romanul care i-a adus cea mai mare popularitate, "Alchimistul", si care condenseaza toata gandirea sa spirituala. Un tanar pastor se intalneste cu un misterios personaj care il face sa traiasca tot felul de experiente supranaturale cu scopul ca visele sale, cu ajutorul intregului Univers, sa devina realitate. Urmeaza apoi "Brida" (1990), "Pe malurile Raului Piedra am stat si am plans" (1994), "Maktub" (1994), "Al cincilea munte" (1996), "Manualul luptatorului luminii" (1997), si "Veronica se hotaraste sa moara" (2000).


In umbra miscarii New Age

In ultima sa carte introduce si cateva elemente din biografia proprie. Iar viata lui Coelho a fost foarte complicata. Se naste in Rio de Janeiro in 1947. In tinerete are probleme serioase cu parintii, care se vad obligati sa il inchida de cateva ori intr-un ospiciu (asta este si tema care e dezvoltata in carte). Compune si texte rock si este director artistic al CBS din Brazilia. De cateva ori intra in conflict cu dictatura militara si este expulzat din tara.

In tinerete isi pierde credinta catolica si patrunde in periculosul paradis artificial propus de cultura hippie. Isi recapata credinta dupa o calatorie la Roma, decizie pe care a o confirma si dupa parcurgerea Drumului lui Santiago.

Dar atunci cand Coelho vorbeste despre credinta catolica sunt necesare clarificari. Este catolic in felul sau, adept al unei religii similare unui cocktail (un sfert si jumatate de catolicism, o jumatate de gandire orientala, o jumatate de sfert de ocultism, iar in rest experiente gnostice si ezoterice). Rezultatul este o religie lipsita de obligatie, similara New Age, care amorteste constiinta, reduce interactiunea cu divinitatea si presupune o escrocherie religioasa periculoasa pe care unii, fara retineri, o admira ca pe o paradigma a religiei noului mileniu.

In ultima sa carte renunta la tonul ezoteric al productiei sale literare pentru a se concentra asupra unui subiect mult mai uman si existential.


Sarmana Veronica

Veronica este o tanara din Slovenia care incearca sa se sinucida. Motivele care o determina sa ia decizia aceasta nu sunt prea clare. Incercarea sa esueaza insa, iar ea este internata intr-un ospiciu. Dar tot ceea ce se intampla in aceasta lume are un sens, ne explica Paulo Coelho. In spital, cu ajutorul doctorilor si pacientilor care ii impartasesc propriile indoieli si temeri, Veronika descopera ca viata are un sens, un scop, ca iubirea transforma totul, ca visurile noastre au un sens.

Ca si in restul romanelor sale, ceea ce conteaza este mesajul, si anume ca intorsaturile vietii schimba dorintele celor mai multi oameni. Un subiect atat de universal este abordat insa cu o superficialitate literara si existentiala, cu personaje de telenovela care se comporta ca niste marionete in mainile unui autor atotstiutor caruia, mai presus de toate, ii place sa accentueze mesajul sau idealist asupra existentei. Dar desi religiosul nu ocupa un loc de frunte, sigur ca el este in centrul a orice, difuzand o spiritualitate incetosata, unde Dumnezeu devine o scuza frumoasa si ambigua pentru ca totul sa aiba sens, ceea ce usureaza calea spre autorealizare si siguranta personala.


Fenomen sociologic

Din punct de vedere literar, putine lucruri se pot spune despre Coelho (daca nu s-au si spus deja). Nu pare a fi un autor care va lasa prea multe urme in istoria Literaturii, desi vanzarile sale sunt de milioane. Mai degraba se pare ca literatura sa si mesajul pseudoreligios sunt un produs elaborat al timpurilor noastre, cand presupusa renastere religioasa s-a transformat in unele cazuri intr-o salata de religii sincretica si haotica. Mistic, guru, vizionar, scriitor, farsor...? Poate ca raspunsul se afla in marketing.
Life is short, Break the rules, Forgive quickly, Kiss slowly, Love truly, Laugh uncontrollably, And never regret anything that made you smile.

15 Mai, 2004, 01:30:01 p.m.
Răspuns #1

Lord_Saladin

Vizitator
Si totusi, cartile sale au ceva unic... ceva ce nu gasesti la nici un alt autor...

15 Mai, 2004, 01:35:14 p.m.
Răspuns #2
Offline

Iosif


Acel ceva unic este informatia de printre randuri, daca citim cu atentie avem cate ceva de invatat din fiecare carte a lui, pacat ca sunt destul de scumpe cartile din ziua de azi ca sa ne putem permite sa cumparam tot ce am vrea, iar la biblioteca nu prea se gaseste sau chiar daca exista este dat tot timpul.
Life is short, Break the rules, Forgive quickly, Kiss slowly, Love truly, Laugh uncontrollably, And never regret anything that made you smile.

29 Iulie, 2004, 05:08:45 p.m.
Răspuns #3
Offline

Aimee


Si eu m-am infectat cu virusul Paulo Coelho!
Mai am de citit 'Verinika se hotaraste sa moara'.
"Fericirea care s-a dus ma sufoca pentru ca e tot durere."

05 Octombrie, 2004, 10:02:37 p.m.
Răspuns #4
Offline

Lorelei


Cata dreptate are articolul cu pricina! Nu trebuie sa fii critic literar ca sa vezi ca, din punct de vedere estetic, nu gasesti mai nimic. Probabil ca uneori se suprapune peste starile sufletesti ale cititorilor si de aici succesul imens! Asa cum un succes extraordinar au toate cartile de tip "Cum sa..." Asa cum un succes imens au telenovelele (cata frustare in lumea asta!). Mie mi se pare un scriitor minor, comercial, care stie sa se vanda. Sper (si ma bucura gandul!) ca intr-adevar istoria literaturii sa-l ignore!
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

05 Octombrie, 2004, 11:46:16 p.m.
Răspuns #5
Offline

viulian

Administrator
Depinde cat de fina este granularitatea pe care o poti percepe.
Daca vrei sa vezi stil, si doar asta cauti, atunci Paulo nu este indicat, si il poti blama cat vrei pentru ca nu te satisface. Ai evident dreptul la libera afirmare a frustrarii ce ti-o produce.

Insa!

Nu toata lumea cauta stil. Mai e si altceva! Si acel altceva este pe deplin gasit in operele lui Coelho. Si anume ceea ce numeste el "calea personala" este ceea ce iluminatii orientali zen numesc "calea fara de cale".. calea catre fiinta ta.
Si eu sunt putin dezamagit, Coelho neavand finetea si profunzimea zicerilor misticilor INSA are un mare atu de partea lui, contemporaneitatea, un limbaj simplu dar care spune o gramada urechii care stie sa asculte.

Ma intreb ce zic ilustrii critici despre Biblie, Coran, scrierile lui Buddha. Se va vedea clar atunci profunzimea perspectivei lor ;) Nu vor pricepe nimic! Evita sa critice ca sa nu fie linsati! Coelho insa nu e Iisus si nici Allah, asa ca e mai usor de atacat.

23 Noiembrie, 2004, 03:06:55 p.m.
Răspuns #6
Offline

Semiramis

Global Moderator
Paulo Coelho este scriitorul ce asterne pe hartie lucruri pe care noi toti le avem in interior. am citit prima data "alchimistul", apoi am continuat sa cumpar si apoi sa citesc toate cartile sale (in afara de "pelerin la compostela" pe care nu am gasit-o). dupa ce am citit "alchimistul" am zambit. pur si simplu am zambit. se spune ca daca citesti o carte si  nu iti spune nimic nou, ai citit-o degeaba. poate ca asa e. imi place coelho. are doua categorii de cititori: cei care citesc in pauza de masa si cei care prind din esenta filozofica. intr-adevar are un iz comercial scrierea lui coelho si asta o pun pe seama faptului ca doreste ca mesajele sale sa fie intelese de oricine...in acelasi timp, mie nu mi-a spus nimic din ceea ce nu stiam. poate din cauza asta este atat de actual. si nu fac decat sa zambes in continuare si...sa urmaresc o noua aparitie.
 ;)
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

24 Noiembrie, 2004, 07:36:47 a.m.
Răspuns #7
Offline

Em'sSoul


Paulo Coelho...Altchimistul...Diavolul si Domnisoara Prym...La raul Piedra am sezut si am plans...Manualul razboinicului luminii...Al cincilea munte...toate aceste carti au un farmec anume...ceva care te patrunde pana in adancul fiintei si te impiedica sa lasi cartea deoparte...Insa cea mai reusita creatie a sa ramane(dupa umila mea parere) "11 minute"!!!Celor care nu au citit inca acest minunat volum,l-il recomand,cei care deja au patruns in lumea Mariei imi vor da dreptate.
Don't hang on...nothing last forever!