Mie mi se pare aşa o pierdere de timp să stau şi să răspund la acest topic, scuză-mă, Edward, nu e ceva personal!
dar tu vii şi ne ceri sfaturi, iar fiecare din noi îşi dă silinţa să te înveţe cum să procedezi, cum e mai bine să te comporţi, însă adevărul este că suntem oameni, deci automat diferiţi, iar tu nu o să acţionezi aşa cum aş acţiona eu pentru că suntem caractere diferite: unii îndrăzneţi, alţii foarte timizi, unii impulsivi, alţi iau o decizie după nopţi întregi petrecute digerând circumstanţe...în definitiv, o să ne citeşti plictisit, o să te scarpini după cap şi o să rămâi tot la fel de nehotărât şi confuz ca atunci când ai călcat pragul "Lovetime" şi deschis acest topic. Va veni o zi când o să vorbeşti cu fata pentru că aşa ţi-a venit ţie, nu pentru că ai ascultat ce a spus Iosif sau va veni o zi când vei trece pe lângă ea uitându-te insistent la prietena ei pentru că aşa te-au ghidat ochii şi nu pentru că aşa te-am îndemnat eu. Deci, citind toată acestă vorbărie inutilă o să înţelegi afirmaţia de la începutul răspunsului meu.
Cheia problemei tale nu se găseşte în buzunarele noastre, răspunsul la nelămuririle tale nu stă în mintea noastră, ci se afla chiar la-ndemâna ta. Caută bine după ele, scutură-ţi buzunarele, dă-ţi o palmă după cap şi vei vedea că rezolvarea e chiar în mâinile tale.
Totuşi, dacă aş fi în locul tău, cu toate că nu am fost, aş proceda astfel: Aş deschide o conversaţie cu ea pe messenger, m-aş introduce, aş vorbi de un profesor sau o oră pe care o avem în comun, un film recent sau o carte, aş cunoaşte-o mai bine, căci în definitiv nici nu ştiu dacă-mi va plăcea sau nu. Să ştii că, nefiind superficială, aş pune mai mult accent pe ceea ce are ascuns în spatele înfăţişării sau în spatele privirilor. Uneori, de cele mai multe ori, aparenţele sunt înşelătoare. Apoi o să ne salutăm la şcoală din moment ce am vorbit pe internet, lucrurile vin frumos şi fără grabă, de la sine. O să ne întâlnim şi o voi întreba ce mai face, cum îi merge, la ore vom apuca să schimbăm două vorbe. Nu, nu m-aş grăbi să o chem la întâlnire. Asta o poate face rapid să dea înapoi. Îi dau şansa şi ei să mă cunoască. În cele din urmă, poate îi întârzie odată maşina sau autobuzul ce o duce acasă, iar eu voi profita de ocazie(căci ocazii se ivesc) să o chem la cofetărie (NU! restaurant sau pizzerie) pentru un suc sau o prăji. DAR, cu D mare, asta aş face eu. Tu vei acţiona diferit...sau poate nu vei acţiona.
Succes, indiferent pe ce cărare o vei apuca. Iar ca fapt divers, pentru drumul tău în viaţă, nu rosti cu uşurinţă cuvinte mari!
Subiect: va rog ajutati-ma (Citit de 9842 ori)
