Lasa-ma si nu-mi da pace!

[Alecsandra]

Acum ca m-am decis sa fac un pas, sa zic eu ca e benefic situatiei in care ma aflu,...imi lipsesc cuvintele... parca nu mai am curajul necesar.
Care e pasul? Sa ma mut singura undeva, sa rup relatia de care sunt nemultumita si in care sunt implicata de 3 ani.
De ce? Pentru ca prietenul meu nu corespunde cerintelor mele, standardelor mele de "barbat fatal", pentru ca sunt satula sa stau sub acelasi acoperis cu maica-sa, pentru ca nu-mi place sa stau la casa, pentru ca vreau spatiul meu, unde sa am posibilitatea sa fac ce ma taie capul, doar de asta am si plecat de acasa, nu?
Cand m-am decis? Azi-noapte, dupa o discutie cu prietenul meu. Am pus problema asa cum mi s-a parut cel mai bine, si anume ca as vrea sa locuim DOAR noi, fara alte persoane, sa vedem daca ne potrivim, daca putem convietui in liniste (am spus asta, pentru ca noi, cand ne certam, daca nu e nimeni acasa, eu arunc cu ce imi pica in mana dupa el si tip, ca sa-mi elimin energia negativa. Mai am multe obiceiuri proaste, dar o sa le zic cu alta ocazie), sa vedem cum este sa fii un cuplu in adevaratul sens al cuvantului.
Reactia lui? " Dar cum s-o las singura pe mama, ca e batrana si cine o ajuta?"
Reactia mea? Intai i-am explicat calm ceea ce inteleg eu prin pasul asta. E logic ca nu iti lasi parintele de izbeliste...nu? In fine, nu a prea vrut.
Reactia mea finala? Plec singura!
Reactia lui finala? Ai pe altcineva? Nu ma mai iubesti? Nu iti place aici?
Nu stiu daca il mai iubesc, de asta aleg sa plec singura. Nu imi place acolo. Nu am pe altcineva.
Vreau doar sa ma lamuresc si eu in privinta sentimentelor mele fata de el... vreau sa plec undeva sa nu ma stie nimeni, si nici eu sa nu stiu pe nimeni. Sa ma detasez de rutina asta, de serviciul meu de doi bani, de o relatie nereusita.
La gandul sa plec, sa locuiesc singura ma ingrozesc. Vedeti cum se contrazice o femeie singura?
Nu as vrea sa dorm intr-un pat rece, sa nu ma astepte nimeni acasa...
Il vreau pe prietenul meu...si nu-l vreau.
Nu-l vreau din multe motive foarte bine intemeiate. Nu-l vreau pentru ca nu vrea sa-si dea bacul, pentru ca se complace situatiei in care se afla, fara interesul de a avea ceva mai bun, pentru ca e foarte gelos, posesiv, nervos daca nu fac ce zice el, isi stie conditia si totusi i se pare ca este un  foarte mare domn si are o parere mult prea buna despre el, nu-l vreau pentru ca uneori bea, si exagereaza, nu-l vreau pentru ca fumeaza mult prea mult si pentru ca nu iese din vorba maica-sii, pentru ca e negativist si pesimist si pentru ca nu vrea sa aiba nici un fel de legatura cu rudele lui, ca nu le suporta, nu-l mai vreau pentru ca nu suporta ca eu imi iubesc rudele, si pentru ca este maniac si ca are impresia ca rudele mele conteaza mai mult decat el. Nu-l vreau pentru ca are o incapatanare prosteasca si pentru ca are un "dar" idiot, si anume, face ce face si in ajunul fiecarei sarbatori ne certam, in loc sa fim linistiti si lista poate continua..
Dar il vreau pentru ca.... m-am obisnuit cu el. Sau poate il mai iubesc. Poate din cauza ca ma simt extraordinar de bine cand ma strange in brate noaptea. Si din cauza ca mi se pare un inger cand doarme, si pentru ca il simt cand ma priveste si il aud cand imi sopteste, crezand ca dorm, "esti cea mai frumoasa femeie din lume", pentru ca nu uita niciodata sa imi cumpere martea ciocolata snikers (eu doar martea mananc ciocolata ), pentru ca stie ce culoare imi place si pentru ca nu rade de mine daca plang la filme. Il vreau pentru ca ma ajuta sa invat si invata si el cu mine, pentru ca mereu imi da bani sa imi cumpar o esarfa, sau mi-o cumpara chiar el;in fine, orice altceva, nu in mod special esarfa, il vreau de asemenea pentru ca ne plimbam impreuna cu bicicleta si pentru ca el mi-a cumparat o bicicleta, pentru ca nu rade de pijamalele mele cu ursuleti, care ma fac mai grasa decat sunt, pentru ca imi face toate mofturile, pentru ca ii place ce imi place si mie, pentru ca are incredere in  mine, pentru ca urmareste si el canalele axn sau hallmark, chiar daca nu-i plac. Il vreau pentru ca nu se enerveaza cand pun intrebari multe la un meci, pentru ca mie imi cumpara kent si el fumeaza tigari rusesti, care sunt mult mai ieftine decat kentul meu, pentru ca duminica asteapta sa ma trezesc ca sa ma serveasca cu o ciocolata calda sau cu un ceai si  biscuiti, pentru ca umbla cu mine prin magazine ore intregi ca sa imi cumpar ceva etc.
Il vreau...si nu-l vreau. Cum sa fac? Mintea mea e ca un ghiveci...
Poate cineva sa imi dea o palma de apa rece, sa inteleg si eu ce vreau si ce nu vreau?
Multumesc...

[Angy]

Te inteleg...iarasi te inteleg...greu de dat un sfat. Nu-mi permit ...dar iti spun ce as face eu: as pleca. Stiu, va fi rece patul, goala camera, vor curge rauri de lacrimi, de dor, de singuratate, dar m-as testa pe mine, pe el, caci anii trec...si n-as mai putea continua asa...pentru ca vreau sa fiu doar cu el, pentru ca o relatie implica doua persoane si nu mai multe, pentru ca vreau "cuibul" meu si numai al meu. Riscul e mare, dar daca ma iubeste cu adevarat vine dupa mine, asta nu inseamna ca-si abandoneaza mama, niciodata nu l-as pune sa aleaga intre noi pentru ca nu are cum dar ea e ea si eu sunt eu, fiecare cu personalitatea ei cu prioritatile ei, cu dragostea si iubirea ei: ea de mama, eu de iubita.
S-ar putea sa nu vina sau s-ar putea sa alerge de colo colo cand la ea cand la mine dar va obosi si atunci...atunci se va hotari el, apoi eu si voi sti daca mai mult il vreau sau nu-l vreau.
Sper sa intelegi ce am vrut sa-ti transmit, nu lasa timpul sa treaca pe langa tine, mai tarziu vei plange dupa el. Tu esti inteleapta si vei lua cea mai buna decizie. Cale luminoasa iti doresc indiferent ce vei face.

PS-ma ingrijoreaza motivele pentru care spui ca nu-l mai vrei...

[Alecsandra]

Pe mine ma ingrijoreaza si mai mult faptul ca nu am curaj sa plec de langa el, chiar daca stiu ce fel de persoana poate fi uneori...
O sa imi fac curaj si o sa iau decizia cea mai buna pentru mine, dar nu stiu cand...
Multumesc Angy, pentru raspunsul frumos si pentru sfaturile bune.
De data asta nu mai merge cu jumatati de masura... o sa merg pe deviza "totul sau nimic". Dar cand? 

[Angy]

Cand, cum, unde, doar tu poti hotari. Trebuie sa fii pregatita sa infrunti in primul rand durerea, ruperea, "pentru ca te-ai obisnuit cu el".
Si cu "jumatatile de masura:" valorezi atat cat ceri: totul sau nimic.

[Semiramis]

alecsandra...
dacă îţi permiţi să te muţi singură fă-o! în mod clar relaţia ta cu iubitul tău nu se va îmbunătăţi locuind împreună cu mama lui, din contră, se va distruge uşor, uşor.
îţi sunt de înţeles motivele pentru care vrei să fii cu el, cât şi cele pentru care nu mai vrei să fii cu el.
dă o şansă atât relaţiei tale şi dă-ţi o şansă şi ţie. dacă el te vrea, va veni să stea cu tine şi astfel sunt şanse să se îmbunătăţească relaţia ta cu el, fiind doar voi doi şi intimitatea voastră, în plus scapi de stresul celei de-a treia persoane care este în permanenţă acolo. dacă nu va vrea să se mute cu tine, pe termen lung tu vei câştiga, asta e clar.
baftă şi ţine-ne la curent.

[alexia]

Semi are dreptate! Mai mult de atat, din ceea ce ai spus tu, am inteles ca iubitul tau iti asigura si un oarecare confort financiar. Oricat de inflacarata ai fi cu privire la aceste schimbari din viata ta, tine cont si de faptul ca poate vei fi pusa in situatia de a face compromisuri financiare: sa renunti la esarfa, la ciocolata de marti sau sa fumezi mai putin. Si eu te sustin in hotararea de a nu mai locui in trei si nici nu te-as sfatui sa continui o relatie de care nu esti multumita doar pentru ca nu ai grija zilei de maine sau pentru ca iti sunt satisfacute mici "moftulete". Invata sa nu mai depinzi de asta si iti va fi mult mai usor sa decizi ce vrei sa faci in privinta relatiei tale. Sa locuiesti singura nu inseamna numai un pat rece sau o camera goala. Invata sa fii independenta ca sa nu risti ca eventualele lipsuri sa te arunce in timp intr-un alt fel de relatie.
In speranta ca ai inteles ce am vrut sa spun, iti doresc sa iei deciziile intelepte.

[Alecsandra]

Nu e vorba de micile atentii ale lui. Eu as putea sa ma descurc singura din punct de vedere financiar, cu o foarte mare usurinta. Deci nu banii sunt problema.
E chestia ca mi-ar fi greu sa locuiesc singura...si atat. Dar o sa o fac si pe asta...
O sa dau detalii mai amanuntite in curand, acum trebuie sa plec.
Multumesc tuturor pentru sfaturile bune. 

[Alecsandra]

 Va scriu din noua mea locuinta, cu o ceasca de ceai langa mine si cu inima stransa. A fost prima noapte in care am dormit singura, de fapt, nu am prea dormit. Pasul l-am facut...stiu ca asa e cel mai bine, dar...eu ma simt al naibii de rau. S-a intamplat totul atat de repede, de parca asa ar fi fost sortit. Am gasit imediat o garsoniera, cu posibilitatea sa ma mut imediat, iar domnii vor plata pe luna curenta, si nu in avans. Pentru ca daca era in avans, nu ma prea descurcam. Este mobilata total, si am tot ce imi trebuie, deci, ca si confort, e ok. Domnii chiar m-au ajutat sa imi car toate bagajele...In fine, sunt niste batranei tare simpatici. Mama prietenului meu a plans, m-a rugat sa nu plec, sa ma mai gandesc. Si el a plans ieri dimineata cand i-am zis ca plec, dar mi-a promis ca o sa ma caute.
Acum...parca nu mai astept nimic. Sunt atat de dezamagita de tot, incat nu mai astept nimic de la el. Aseara m-a sunat, sa ma intrebe daca sunt ok...I-am spus ca am nevoie de liniste. Nu am mai discutat deloc de aseara, mi-a dat adineauri un sms sa imi ureze o zi buna. Pe de o parte e bine...pe cealalta parte nu.
O sa va mai tin la curent... Multumesc tuturor pentru vorbele frumoase.

[Angy]

Felicitari! Stiam, stiam ca o sa faci pasul,  ca stii ce vrei, ca poti lua decizii radicale, stiam...Esti puternica Alecsandra, sunt mandra de tine. Va fi greu, din ce in ce mai greu o perioada, dar cel mai important e sa-ti gasesti linistea si sa te regasesti, sa stai de vorba cu tine, sa te intelegi, dar va mai dura...
Ai grija de tine! Deocamdata atat.

[Alecsandra]

Multumesc Angy... Deocamdata nu simt nimic. Sunt in stare de soc. Dar, o sa fie bine. Cu sau fara el.
Acum stiu, ca daca o sa vina, ma vrea. Daca o sa vina si eu o sa am dubii, nu-l vreau eu. Si daca n-o sa vina, concluzia este evidenta. Totusi, daca s-a ajuns pana aici, nu cred ca suntem unul pentru celalalt.
Timpul le rezolva pe toate...Termin cu examenele si plec in concediu, la munte, sa ma relaxez.
Stiu ca o sa fiu bine, trebuie sa fie asa.
Inca o data, multumesc Angy, si, multumesc Charlie, pentru curiozitatea ta, aparenta. Stii tu!
Cheers, dragilor, pentru inceputul unei noi vieti! Chiar daca de una singura...

[Semiramis]

alecsandra, dragă fată, orice s-ar întâmpla, dă-i timpului timp să te vindece!
hai, fii puternică şi încearcă să împaci raţiunea cu inima.

[Alecsandra]

A trecut ceva timp de cand nu am mai aparut pe forum. Cel putin apaream si dispaream, fara sa las vre-un indiciu ca as fi fost pe aici. Zilele trecute m-am decis sa mai raspund si eu la ceva. Si mi-a prins bine.
Am avut nevoie de multa liniste, nu am mai vrut sa am contact electronic cu nimeni, si acum imi dau seama ca nu stiu pentru ce am ales asta, din moment ce in viata reala nu am avut o clipa de liniste. Nici macar UNA!
Dupa aproape o luna de stat in chirie aici, m-am decis sa plec acasa, sa renunt la locul de munca care era atat de lejer si destul de bine platit. Am ales sa fiu singura, dat fiind ca tata era in Franta, si mama nu mai locuieste in acelasi apartament. Degeaba am ales sa fiu singura, ca nu am fost. Mi-am informat prietenele ca sunt acasa, si ca nu o sa mai plec niciodata si au venit cu primul mijloc de transport, sa ma consoleze. Fetele mele sunt niste petrecarete, si a consola pe cineva la ele inseamna sa petreaca cu cineva-ul ala. Inseamna distractie si ras noaptea, si ziua cafele, barfe, sfaturi si complicitati. Pentru PRIETENELE mele, a ma consola a insemnat sa puna la cale un complot prin care eu sa realizez ca ele au dreptate, si nu eu.
Mentionez ca mi-am schimbat de cateva ori numarul de telefon, din cauza lui. Nu vroiam sa ma mai caute. Am suferit atat de mult, dar ma gandeam ca plang din cauza ca eram atat de obisnuita si de atasata de persoana lui. Imi impuneam sa lupt si sa uit ca timp de 3 ani ne-am iubit si cu certuri si cu impacari atat de dulci, care la momentul acela, imi lipseau ca nimic altceva. Continuam sa ma distrez cu fetele, credeam ca o sa uit de tot in cateva saptamani si o sa reusesc sa o iau de la capat. Mama imi repeta acelasi lucru pe care mi-l repetau si fetele. Simteam ca toata lumea era impotriva mea. M-am inrait si mai tare, mi-am impus si mai tare sa uit, sa raman fara o farama de compasiune sau de suflet. Catelul imi amintea mereu de EL, chiar si el mai plangea de dorul lui, alaturi de mine. Si plangeam nopti in sir, ca dimineata sa ma gaseasca una din prietene sau chiar mama cu ochii injectati, nedormita, cu cafeaua langa mine, si cu scrumiera plina de mucuri de tigara. Mi-am impus sa UIT. Asa era cel mai bine pentru mine. Mi-am propus sa plec departe, in alt colt de tara, sa ma lase toata lumea in pace. Eram satula sa aud aceleasi vorbe de peste tot. EL ma suna zilnic, si de putine ori ii raspundeam. Nu imi explicam de unde are noul meu numar de telefon. A doua zi, alergam la magazin sa imi iau alta cartela cu alt numar. La un moment dat, m-am saturat sa tot alerg de el. M-am hotarat sa ii raspund la telefon, si sa ii explic sa nu ma mai caute, pentru ca eu nu mai am nevoie de el, ca l-am uitat, si sa isi continue viata cu altcineva, asa cum fac si eu. O minciuna foarte mare. Nu aveam pe nimeni, si nici nu vroiam. Cu toata inima il vroiam pe EL, si nu am recunoscut niciodata. Am slabit in perioada asta 15 kg, mancarea era pentru mine ca cel mai scarbos lucru din lume. Cafeaua si tigarile imi erau prietene. Incepusem sa nu-l mai suport pe caine din cauza ca imi amintea de el. Mintea mea o lua razna. Si nu imi dadeam seama. Credeam ca asa trebuie sa fie. Fetele continuau sa imi spuna lucrul ala, mama nu rata nici o ocazie sa repete acelasi lucru, cainele la fel, asa cum putea. Si el, dupa acel telefon, nu m-a mai cautat. Deloc. Pana acum o saptamana. Fetele erau multumite. Mama radia, cainele era cel mai fericit.
La fel si eu...Nu stiam ce simte un om, cand este cu adevarat fericit.
Venise dupa mine. Si am plecat cu el.


Acum...stam in chirie, doar noi si cainele. Si iubirea noastra abia acum incepe.

Va multumesc pentru toate gandurile bune ce le-ati indreptat spre mine. Si... BINE V-AM REGASIT, DRAGII MEI PRIETENI!

[sunshine]

Bravo! Felicitari! Datorita hotararii tale  a inteles si el ca trebuie sa faca sacrificii . Ai fost inteleapta si acum culegi roadele.
 Asteptam poze cu cei mai fericiti amorezi
 BINE AI REVENIT, FATA FRUMOASA

[Alecsandra]

Va cer scuze ca am intarziat cu imaginea, de asemenea, rog moderatorii sa o modifice, astfel incat sa fie mai micuta, pentru ca e imensa fotografia asta.
Acestia suntem noi doi, adica Alin si Alexandra