De ce spargem oglinzi

[Ezo]

La modul metaforic - adesea pentru că nu ne place ce vedem reflectat în ele.

Îi criticăm, îi îndepărtăm, îi detestăm, îi ocolim, îi rănim doar pe cei ce au aceleaşi defecte ca şi noi, aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi temeri.

Aceasta e concluzia. Concluzia mea.
 
Voi ce credeţi?

[mariyiana]

nu am spart niciodata o oglinda dar nici nu m-am uitat de multi anii in vreuna de ce ? poate de teama ca voi vedea trecutul sau nu voi recunoaste prezentul ce ni se va reflecta in ea si-mi va fi teama sa plec din fata ei sa dau ochi cu vitoru sau mai bine zis cu realitatea

[digitty]

de ce sa spargem oglinzi? oare nu ne regasim intr-un fel cand privim in asa-zisa oglinda?

pentru mine EU sunt cea mai importanta persoana si automat sunt mult mai toleranta cu propriile-mi defecte decat sunt cu ale celorlalti. daca cineva are un defect pe care il am si eu, il privesc cu indulgenta deoarece il inteleg... oarecum.

nu spun ca nu exista cazuri in care acelasi defect la doua persoane poate..lua foc. (de exemplu impulsivitatea, agresivitatea) insa sunt si situatii in care defectele unesc oamenii (dependentii de droguri).

[Emma]

După părerea mea, nu faptul că ne regăsim în altcineva ne face să "spargem oglinzi"...Citind concluzia ta, Ezo, mi-au venit în minte 2 lucruri:

- nu spargem oglinzi pentru că suntem la fel ci pentru că de cele mai multe ori faptul că simţim diferit unii faţă de ceilalţi nu putem înţelege esenţa/motivul/cauza unor reacţii/decizii luate de ceilalţi. Şi uite aşa, ajungem să judecăm, să criticăm, să desfiinţăm. Pentru că la acel moment (sau poate niciodata) nu vom putea înţelege ceea ce i-a făcut pe unii oameni să ia anumite decizii. Din păcate cele 2 variante pe care le au oamenii la îndemână pentru a-i înţelege pe ceilalţi sunt: dezvoltarea unei empatii (care se construieşte în timp, cu muuultă muncă de sine) şi experienţa cât mai vastă în viaţă, care ne ajută să ne descoperim diferite laturi ale noastre, cu cât mai variate cu atât mai de folos în a-i înţelege pe ceilalţi.

- eu cred că spargem oglinzi care reflectă ceea ce ne-am dori să reflectăm noi înşine dar nu suntem capabili.

Cu drag si dor,
Emma