Am fost si eu mereu asa,
cum luna cerne peste tine
norul alb si plopul sec,
in viforul cel gri de azi.
Am fost si eu mereu asa
un vis pribeag ce piere in sus,
si cade tainic in surdina
vifor alb si fara vina
Am fost si eu...
si nu mai sunt
decat o umbra fara vina,
nu mai are moarte si nici suflet
tainicul sarut cantat in surdina.
Abisul cel negru se spulbera-n visare
am fost un copil cu vise si strigare,
ce astazi uita de unde a plecat
ura si teama l-a indurerat.
Am fost si eu asa cum tu
te pierzi tacut printre ganduri,
un gand in alb si unu-n gri
faptura tragica ce nu mai vi.
Taci! Asculta cum ai fost
si nu mai esti de nici un folos,
ai ramas o umbra mica
un vis stingher si fara frica.
In viforul cel gri de azi
norul alb si plopul sec,
ramne in gand si pe inserat
am fost si eu asa ca tine.