e iarna, e vara si iar ai plecat,
in susul de cer lumina strapunge
si noaptea si valul si aprigul duce
in noaptea asta tot omul se deuce.
si nu ma omor in cuvinte sau ganduri,
ci doar in suspine si dragice vanturi
ce ma vor purta spre mare mereu
ma gande-am sa ma omor si sa nu cer.
nici o ruga fara de cuvant
in dragicul dor spus pe mare si vant,
e iarna, e vara, e toamna si cant
in asta faptura eu nu mai sunt.
ma gande-am sa ma omor in asta seara,
fara ca sa stiu ce te doboara,
dar nu am sperat in viforul de veghe
azi minciuna te asteapta si te vede,
dar nu ai crezut in cuvintele mele
doar in vorbele ce nu vine cu miere
si nu ma vei crede nici de acum mereu
eu te privesc si tac stingher.