"Love means never say you're sorry..."
cat de minunat trebuie sa fie sa nu gresesti niciodata in fata persoanei pe care o iubesti? cat de minunat trebuie sa fie sa nu ajungi niciodata sa regreti nimic din tot ceea ce ai facut pentru iubire? mie mi se pare divin... ca urmare imposibil pentru oameni. daca acesta inseamna iubirea atunci oamenii sunt condamnati sa nu o traiasca niciodata. totusi eu nu pot sa privesc iubirea ca pe ceva pur spiritual pt ca omul nu este doar spirit. traind cu iluzia ca iubirea este ceva absolut de ordin spiritual ne intemnitam singuri intr-o lume in care "alergam dupa fericire si fericirea alearga dupa noi".
Oamenii de-alungul timpului au creat, au definit, au apreciat si au dispretuit iubirea ca fiind un sentiment care nu poate fi controlat, care nu are o logica... ceva care te poate impinge spre o mare fericire sau spre o mare tragedie... ceva ce apare si dispare fara un motiv anume... ceva ce declanseaza toate mecanismele irationale ale fiintei tale. Oare e chiar asa?
Poate ar trebui mai intai sa definim termenul de « fiinta umana » , « om ». Cand spunem « om », de fapt rostim un termen care are ca semnificatie o lista intreaga de elmente ce il construiesc : trup, spirit, minte, mediul in care traieste, educatie, bagaj de experienta, cultura, familie, calitati, defecte, talente, caracter, pozitie sociala, s.a. Atunci cand spunem ca un om iubeste, el iubeste cu toata fiinta lui, cu tot ceea ce reprezinta el ca fiinta umana. Este incapabil sa iubeasca doar cu sufletul, el este o fiinta complexa. Eu as spune totusi ca iubirea nu este un sentiment ci armonia perfecta dintre doua fiinte umane ; adica armonia, potrivirea dintre elementele enumerate mai sus, ce alcatuiesc fiinta umana. car argument al teoriei mele as putea lua si situatiile in care de multe ori confundam iubirea cu legatura chimica dintre doua persoane, acel schimb de feromoni numit in limba engleza « the chemestry ». Aceasta « chemestry » mai este numita si « dragoste la prima vedere » care se pierde in decursul catorva luni iar relatia dintre cei doi se destrama tocmai din cauza faptului ca nu are si alti stalpi de sustinere. In cazul in care nu se destrama se pastreaza cu multe sacrificii, de multe ori transformand viata partenerilor intr-un calvar. Bineinteles exista si relatii care rezista in timp si chiar aduc bunastarea celor doi. Parerea mea este ca in astfel de cazuri este vorba despre pura intamplare, noroc.
Un alt aspect pe care ar trebui sa il avem in vedere atunci cand vorbim despre relatii interumane este acela ca legaturile dintre oameni, nu neaparat de iubire ci chiar si de simpla amicitie, se bazeaza fie pe asemanare, fie pe complementaritate ; de fapt pe o combinatie intre cele doua. Atunci cand cele doua persoane au multe in comun se apropie mai usor. In general cautam persoane care sa aiba ceva in comun cu noi insa pentru a evita monotonia trebuie sa existe si diferente care sa ne completeze sau pur si simplu sa ne condimenteze viata. Spre exemplu o persoana timida va fi atrasa de o alta persoana mai indrazneata( aceasta in cazul in care aspira la alungarea timiditatii si doreste sa sa devina mai indrazneata).