uneori simti ca esti atat de rau pe drumul gresit incat te afuzi si te afuzi pana cazi..aluneci si pici in fund si plangi! ..pentru ca nu poti mai mult, pentru ca lumea se asteapta sa te ridici, pentru ca stii ca poti si ca e usor..pentru ca ai mai facut-o...dar ai picioarele slabe si aluneci din nou atat de des, de fiecare data si mai slabita..si te ridici din nou cu si mai multe "o sa..", "eu pot..." si totusi cazi din nou...evident nu dureaza mult pana cand simti privirile dezamagite ale celor din jur care tot se asteapta sa poti si care poate se amagesc o data cu tine ca locul tau nu e acolo...si iti tragi ultimile zdrente si aparent te ridici si incerci sa-ti promiti ca poti si le spui si celor din jur care la un moment dat aveau incredere ca poti pana cand chiar si ei ajung la concluzia:"dar ai mai spus asta de atatea ori..."si trec poate si ani pana cand sa ti da seama ca esti exact in acelasi loc jegos in jurul caruia te-ai invartit atat,..si totusi nu e locul tau...cauti sprijin in jur si in disperare astepti o mana care sa te ridice..si vine ..si te ridici din nou, mai faci un pas si realizezi ca sunt unele lucruri pe care refuzi sa le lasi in trecut si te arunci din nou in groapa...din ce in ce mai singur, inconjurat de cei mai curajosi oameni care au rezistat langa un suflet care abia mai palpaie, ascuns in spatele unei imagini neglijente care vrea pur si simplu sa treaca neobservata.... si apoi te intrebi incotro?! si incerci sa dormi ca sa treaca, si nu te ia somnul si incerci sa te gandesti la acel loc departe unde ai putea sa te trezesti dimineata cu sufletul curat si cu entuziasm si energie in care sa simti ca soarele rasare pentru tine. dar stii ca acel loc e atat de departe...si totusi atat de aproape...daca as putea sa renunt la tot si sa ma resetez intr-o alta viata...sau sa raman si sa duc lucrurile la capat...la care capat?! in ce scop?! nu-mi doresc decat o dimineata cu zambetul pe buze...
Subiect: rabufnire (Citit de 2826 ori)
