Din vina ploilor albastre

[silvia_abag]

Pentru cine mi-au plans ochii
Ploi de primavara adanci
Picurand din norii umezi
Peste oameni , peste stanci

Ploi albastre fara numar
M-au impresurat in randuri
Inecandu-ma deodata,
In durere si in ganduri

Ostenite si tacute
Fara graba fara sens
Mi se asterneau in suflet
Ma intunecau  in mers.