IZOlaREA

[Morticia9]

Cum poti tine o minte "open".. sa nu cazi prada izolarii.. adormirii interioare? uneori raspunsul negativ la o intrebare, asteptare te poate face sa te retragi intr-o lume (care doar ti se pare) mai sigure, unde te simti (?) mai in siguranta.. A voi la parola

[androgin]

intr-un fel, oricine e izolat...daca ne gandim la amploarea pe care o pot lua trairile, emotiile, tot ceea ce tine de universul interior al fiecaruia. mai mult chiar, mi se pare firesc sa fie asa. omul nu traieste in Realitate, ci, cel mult, interactionaza cu ea si-si creeaza un model intern, propriu, al acesteia.

avem doar iluzia autocontrolului, noi, oamenii... si, da! cand se intampla sa ne pierdem un punct de stabilitate, ne simtim vulnerabili si ne intoarcem spre singura dimensiune in care ne regasim , cea interioara.

acum vin si te intreb: oare e vorba intr-adevar de o falsa siguranta? ce-ti ofera mai multa stabilitate: exteriorul, realitatea sau dialogul cu tine insati?

[Morticia9]

Oare asta nu inseamna infrangere? Omul nu se poate adapta la realitatea, pe care el si-a creat-o; pe care ceilalti (buna-rea) au creat-o pentru ei si implicit pentru noi.
Traim in anul 2004 inca in grote.. in grotele din noi? caci in grota nu adie decat un fir de libertate.. si aceea este doar  speranta libertatii, caci nu exista comunicare/ interactiuni  decat la nivel de dialog interior.. Ne hranim din amintiri, din scenarii, din sperante pe care nu avem curajul de a le face realitate ..
 Sa nu pot oare sa aduc in planul real universul interior? sa il suprapun.. sa creez o particica din realitate dupa modelul meu interior? Chiar atat de teama imi este de suferinta? Oare nu sufar mai tare stand inchisa? dar ce bine ca simturile amortesc dupa o perioada..
si oare  nu fug de mine izolandu-ma in interior? Caci daca nu reusesc sa intru in contact cu ceilalti, nu am decat o interactie cu mediul; cat se poate spune ca am maturitatea de a umbla libera  prin interior? De fapt nu sufoc interiorul cu pasteluri care evoca realitatea (de care fug din cauza ca nu sunt destul de sigura pe mine)?  
  Cineva imi spunea ca  un OM se vede dupa ceea ce a facut pentru ca aceasta viata sa merite a fi traita.. Sper sa traiesc pentru a vedea ca a meritat sa traiesc

[androgin]

"problema nu consta in ceea ce a facut lumea din tine, ci in ceea ce ai facut tu din ce a facut lumea din tine" spunea un om intelept....

izolarea, sinonima aici nu singuratatea, e o stare emotionala subiectiva...care va sa zica tine de modul in care fiecare se percepe pe sine, pe ceilalti si, implicit, relatiile pe care le are cu ceilalti. una dintre cele mai importante cauze ale singuratatii este lipsa comunicarii.
tu resimti o asa-numita singuratate sociala, se pare... intr-un asemenea caz nu-ti ramane, daca ma intrebi pe mine, decat sa cauti cat mai mult interactiunea cu ceilalti si cu lumea. trebuie si POTI sa gasesti un echilibru. asa cum ai puterea sa-ti controlezi gandurile, tot asa ar trebui sa poti sa te adaptezi la mediu...

numeni nu se hraneste numai cu ganduri, sentimente si idei...psihicul si toate functiile lui nici macar n-ar exista fara interactiunea cu mediul, se formeaza progresiv, ba mai mult, e in continua transformare, chiar si cand se presupne ca a atins maturitatea. izolarea totala nu se atinge decat in cazurile patologice. oricat de mult mi-ar placea sa ma debarasez de mediu, nu-mi pot asuma postura de nebuna patologica:)) asadar si prin urmare, trebuie sa admit ca sunt inevitabil "conectata" la realitate...trebuie doar sa incat s-o folosesc in avantajul meu;)

[Morticia9]

   Am inteles... sa depasesti faza de "ceea ce incearca oamenii sa faca din tine".
Si daca problema nu este izolarea sociala; din punct de vedere social avand o viata activa..
Ce parere ai?: Fiecare om incearca sa mearga pe un drum, unii mai incet altii ba.. Si la un moment dat, incercand sa strabati, te intalnesti cu oameni care sunt pe acelasi drum, indiferent ca i-ai ajuns sau ca ei au facut-o. Acest "incident" il numesc uneori "sa fii pe aceeasi lungime e unda" cu cineva care, culmea se lupta cu aceleasi probleme, are aceleasi preocupari..

[androgin]

exact...asta-i mersul!
ce e atat de tragic in toata situatia asta?

  ne invartim aiurea in cerc...am senzatia ca ajungem sa ne contrazicem doar de dragul de a o face 

eu una o sa-mi pun o pancarda mare si stralucitoare la intrarea in grota: intra cine vreau, ramane cine e demn!

[androgin]

 

[Morticia9]

Nu inteleg in schimb de ce ne-am plimba in cerc...  .. sunt unele din discutii care ar putea pune baza unei ascendente faine

Dar uneori sunt persoane care nu vor sau care nu-i intereseaza grota.. Atunci ce fac? ies? parasesc locul in care ma simt un pic mai sigura? ma expun ca eu la randul meu sa nu fiu dorita sau sa nu fiu demna.. daca pot face asta in mod constant, ce rost isi mai are grota.. de ce nu o pot parasi?

Tragicul, pt mine, nu vine din "mers"-ul acela... ci din ceea ce implica.. nu accepta ideea ca poti sa fi cu cineva mai mult decat cativa pasi.. caci inevitabil -  unul va ramane in urma sau o va lua la goana.. asta e ideea de singuratate.. cat va fi privita ideea de ajutor ca o piatra legata de gat (si aici nu ma refer la ajutor material; sa reusesti sa il ajuti pe cel de langa tine sa evolueze sau sa o faca el in favoarea ta)..

cat priveste contrazicerea.. poate ca nu e altceva decat revolta impotriva modului astuia de a gandi.. uneori nu pot vedea mai departe de el, si totusi imi doresc mult sa trec de el.. Poate sa fac ceva.. Oare se poate?

[cv]

Izolarea... Fiecare persoana are 2 "personalitati" : "eul public" dat de rolul individului in cadrul relatiilor sociale si... "eul privat". Daca exista o anumita discrepanta intre cele doua "fete" ale personalitatii apare o descurajare a exprimarii libere a emotiilor. Simplist vorbind: izolarea. Nu vorbesc numai de emotie... "unii oameni sunt timizi doar din teama de a nu declansa forta din ei", altii au o lehamite fata de ceea ce-i inconjoara. E acel ceva pe care-l formulam: nu-i neaparat sa am o parere despre lumea in care traiesc, prefer doar sa-i subliniez subtilitatile. Personal am momente cand reduc la minim ceea ce merita si nimic nu-i mai placut decat o intoarcere in mine si... o izolare

[Morticia9]

Ce te faci atunci cand acea intoarcere in mine, se dovedeste o fuga de probleme si o ascunzatoare pentru temerile tale? caci este o interdependenta.. cu cat te temi mai tare, cu atat te izolezi mai mult.. si ceea ce tu nu vrei sa infrunti este cel care te condamna la singuratatea din tine

[cv]

intoarcerea in tine se poate face in multe feluri. gandirea eliberata prin reculegere, ne ofera o imagine cu infinit de multe metode de modelare. putem urmari dupa bunul nostru plac chiar in mediul lor bizonul, mamutul sau leul, putem sa construim obstacole pentru ei, putem sa le observam mania, sa le prevedem riposta... ajungand pana in a-i devora.
la genul asta de intoarcere ma refer. poate a sunat putin poetic dar daca gasesti ragazul de a analiza ceea ce te izoleaza, de ce, care-i vina ta care-s bizonii sau leii sau... mamutii cu care te lupti atunci vei invata din aceasta izolare tocmai sa nu fii un izolat in societate.

[Morticia9]

Ii banui.. ii cauti.. ii aflii.. ii vezi.. le simti puterea inca de departe.. le auzi tropaiturile si stii ca de te vor vedea la randul lor, pot sa te faca una cu pamantul.. de ceea ce mi-e teama? de faptul ca stiu ca nu sunt destul de sprintena sa le ies din cale atunci cand sunt furioase toate aceste fiare..

[cv]

in fata animalelor furioase ne putem inzestra cu agilitatea maimutei, cu aripile pasarii... nimic nu ingradeste forta gandului, elibereaza-te de servitutile trupului. intoarcerea in interior fa-o pentru a analiza doar cum sa-ti modelezi fapta... ce atitudine e potrivita momentului. daca te apleci asupra ta doar sa dai frau liber melancoliei n-ai sa iesi din izolare.

[viulian]

Morticia9 sunt un pic confuz 

In primul rand:

Izolare nu inseamna adormire interioara..  poti sa te izolezi de ceilati, tocmai ca sa poti sa fii mai atent la ceea ce se intampla cu tine, sau invers, poti sa fii foarte implicat in ceea ce se intampla cu ceilalti, dar sa fii atat de indepartat de tine si de propria constiinta, incat...

Ce intrebi tu cred ca este cum faci sa nu devii defensiv in fata frustrarilor si dezamagiriilor, nu ?

[Morticia9]

Bine spus Minerva, ceea ce ai spus la urma imi place mult.. cred ca acea melancolie de fapt deseori vine de la faptul ca oamenii nu stiu cum sa dobandeasca agilitatea maimutei sau aripile pasarii... nu exista reguli scrise.. nu exista ghid.. iar cei care au trecut mai mult sau mai putin de aceste lucruri nu vor, nu stiu sau pur si simplu nu incearca sa invete si pe altii.. o motivatie ar fi ca fiecare om este unic.. dar, spunea cineva, oricare din noi reinventam roata.. in felul nostru..
din pacate noi suntem singurii care ne ingradim forta gandurilor noastre si a faptelor noaste.. in schimb o sa incerc sa fac asa cum mi-ai recomandat.. o sa incerc sa vad ce moment al vietii este si sa ii gasesc rezolvarea cat mai bine posibil..