Dimineata se iveste incetisor. S-a incapatanat sa stea treaz, fiindu-i frica de ziua de azi... E constient ca a prelungi noaptea la infinit este peste puterile sale, dar continua sa savureze fiecare picatura de intuneric. In starea lui ambigua, fiecare punte dintre zile... il ingrozeste. Se cramponeaza. Se teme sa adoarma. Dimineata... trece... I se deschid ochii intr-un ceas de amiaza. "Ah... iar... incep iar"...
"Mergem intr-un singur sens... Pe un drum cu sens unic. Greseala mea consta in intoarcerea privirii catre gropile prin care am trecut... Astfel calc din plin in cele care urmeaza. Din pacate... parcarea nu exista... si nici vulcanizarea. Exista doar uitarea, insa aceasta nu este suficienta."
Subiect: "Teama" (Citit de 3965 ori)
