Mea culpa

[Paul]

Mi se pare prea greu... si totusi ar fi atat de usor daca as inceta sa-mi bocesc existenta si sa o dramatizez cu rezidurile viselor neimplinite. Nimic inafara de mine insumi nu ma poate reface. Insa eu tac... si indur propria-mi imbecilitate, tac si tace totul in jurul meu. Tacerea asta blestemata. Nu poate fi prelungita la infinit si simt ca tacerea mi se va intoarce inzecit inapoi la termen. Fiecare etapa dificila pe care a trebuit sa o depasesc a fost in stare sa ma doboare cum o face si acum alta. Ma ingrijoreaza faptul ca devine obisnuinta. Intr-adevar as putea fi salvat. Nu imi mai imbrac egoul cu bucurie. De fapt sinea mea este cea care ma condamna ireprosabil si are dreptate. De fapt tot ce fac acum este gresit si sunt constient de asta. La fel de constient sunt ca alunec din ce in ce mai mult in mlastina intretinuta de mine. Si totusi... ce bine e sa-ti plangi de mila... nu? Ce confortabile sunt intentiile de a arunca vina pentru esecul tau departe de tine? Da. Ce pacat ca sunt asa... si totusi ce pot sa fac eu? Sunt oare condamnat sa raman vesnic un las? Imi doresc atat de mult sa nu fie asa. Si inca mai sper ca mi se va implini dorinta.
Sa va iubiti.

[X-Cronix]

Paul, vreau sa-ti dau un sfat. Stiu exact ce simti. Been there, done that. Omule, incearca sa treci de starea ta de acuma. ti-am scris si dincolo aceltasi lucru .. Incearca sa-ti pui cat de cat ordine in viata. Crezi ca merita sa-ti plangi de mila?? Eu mi-am plans 2 ani de mila .. fara rost .. fara rost .. Viata intotdeauna o sa fie o ...... Cand te loveste si cazi jos, nu are rost sa stai sa bocesti in sinea ta .. ca si un .. ... nu ejti un copil care se loveste si plange pana nu mai poate. Uneori avem tendinta de a ne plange de mila considerand ca chestia asta ne ajuta. Nu e adevarat. Niciodata nu e bine sa facem lucrul asta .. pentru ca o sa ajungem sa ne plangem tot timpu` de mila. La un moment dat o sa-ti dai seama de chestia asta. Incearca sa faci ceva. Nu zic sa te schimbi radical. Pentru ca e foarte greu. Try Baby Steps, o sa reusesti, crede-ma. Uneori ajuta si daca ne ascundem in spatele unei masti ... eu de exemplu .. am devenit nepasator fata de aproape tot. Cel putin asa parea.

U'l be doing just fine, Belive me.

[Minerva]

"Astăzi am fost trist,
a plouat aproape toată ziua,
un miel a apărut de nicăieri
şi a început să plângă
peste trupul meu abandonat"(Aleksandar)

[androgin]

a ne lovi iar si iar de greutati in viata nu e atat dezamagitor, cat obositor. a suferi in astfel de momente e absolut necesar...trebuie sa ne lingem ranile cumva. insa, a te crampona, a ajunge intr-un moment de maxima oboseala, finalizata cu un colaps, e ingrijorator si tragic!

viata merge inainte...iar noi trebuie sa-i urmam calea vitejeste.

lamentarea e parte din procesul de refacere si este, in mare parte, inutila. dar, hei! e ok atata timp cat nu se permanentizeaza.