La astrul...sau... Odă Păunesciană

[goeteri]

Auzisem de tânăr- pe alt meleag, nu la noi,
Eu fugit nu de laș, cu curaj de mai bine-
Ce curent-viitură spală o țară cu eroi...
Ode tineri închină, la străbuni... fără mine.

Dar nu ape murdare îs plecate în dezastru.
Arta pură, poemul, le revarsă în tumult,
Peste minți inhibate în minciuni- un măiastru,
Un gigant al culturii-  cea uitată de mult.

Oameni, sute de mii se adună în hippies
Pe-un tărâm de Manoli și de Ane zidite;
Dar nu drog să consume,  nici să bea cum smintiții îs...
Ci la cântec să asculte- poartă, în inimi rănite.

Să se încânte de-ai lor- semănați pentru artă
De un imens de talent-  creatorul de carte.;
Cel din Bălți ce-i născut, Constantin fiindu-i tată...
Cel, ce drag l-aș fi vrut, ca să-l am suflet parte.

Este ”Flacăra”, încă, cu puteri de căldură,
Aportând mii de ergi în explozii de atom.
Uriaș creator- pluvial de cultură-
Ce nu-i hard disc de laptop; e esența de om.

Dă mesaj de destin, pentru a țării cârmire...
Este primul capabil să adune, să scadă;
Lume în mase să pună. Din plecări, ia venire
Și bătrânii în tineri, el, îi scoate în stradă.

Mii de oameni doresc peste spațiu și timp
Să-și revadă adoratul... pe de rost recitând.
Fiindcă trup sunt și suflet la colos din Olimp;
Temporali ei de leat- purtători de-al său gând.

Și infinitul de-ar ține și de nu s-ar zgârci,
Ar putea să-l rețină, etalon de neant;
Cumpărând ore, zi, an, la rând de la vii,
Pentru a-l face Univers... din Pământ expirant.

Vă dezvălui, eu vouă, ce nu știți nici de Nero,
Nici de țări, de etnii, de pământ, de... Traian;
Cel ce-n timp de răscruce între ere,start zero;
Și-a lăsat descendență e... Păunescu Adrian.
21.05.2010