Oh, Doamne, cât te iubesc

[goeteri]

Cum și Soarele uriaș, zi de zi se topește în înghețul de Lună,
Cum învolburatele fluvii, se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Așa mă-nchin Universului, spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.

Cum comete înghețate își lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic, în înaltul suprem, în stratosferă,
Așa dragostea mea ți-o închin nesfârșit, fără timp, pe decenii...
Așa să mă nărui, într-a ta- înmiresmata de esențe-  atmosferă.

Cum ghețari milenari, se topesc în uriașe aisberguri de sticlă,
Cum munți, din înalt, se prăvale în magnitudini Richter, de cutremur,
Așa mă dezintegrez, într-ale tale frumuseți de mister, fără frică...
Așa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat și continu de tremur.

Cum valuri, rostogolesc și distrug, mii de întinderi uriașe, de țărmuri,   
Cum dezlănțuitele vânturi, deplasează enormele șiruri de dune,
Așa vreau să mă împrăștii, pentru tine, între mii și între mii de tărâmuri...
Așa vreau, să ai din mine, tot ce-ți vindecă răni, să n-ai veșnic simțiri, de la lume.

Cum lumina, se prăvale peste marile oceane, peste țări, continente,
Cum Soarele-astru, o trimite în fluxuri de hidrogen, în explozii orbitoare,
Așa să-ți sorbi tu, din infinitul din mine, mii de ergi, în miile de zile existente...
Așa să rămân, fără vlagă, să aștept să mă alegi, ca să-ți fiu, doar o floare.

Îți înalț rugăminți, să mă îngădui, să-i fiu o continuă, fină întâmplare,
Să-ți ofer în perpetuu de timp, sărbători în zi de zi, neîncetat.
Doamne, oh, cât te iubesc, i-ați din mine fărâme, fi eternă, o nemuritoare...
Să-ți fiu crema de corp, ruj de buze să-ți fiu, și cărbune în rimel, infinit, veac de veac..
28.06.2010