Mandria- primul pacat capital

[digitty]

 Mi s-a spus acum o saptamana "ai grija, mandria este primul si cel mai grav pacat capital".

"Mândria este primul din cele sapte păcate capitale, după cum smerenia este cea mai mare virtute. Însă atât de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugător este acest păcat, încât până si marii sfinti au fost ispititi de el. Nu este om pe fata pământului care să nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, până la omul cel mai în vârstă, de la cel mai simplu om, până la ce mai învătat. Păcatul mândriei este auto-supra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem mândri si facem acest păcat al mândriei atunci când: ne atribnim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, când ne lăudăm în fata oamenilor pentru ce am făcut, fâră să gândim că Dumnezeu ne-a învrednicit să le facem, când ne supărăm pe oricine si din orice motiv, când ne facem publicitate pentru orice faptă bună, pe care poate nici n-am facut-o, când ignorăm si râdem atât pe bună dreptate, cât si pe nedrept de cineva, când invidiem si urâm pe cineva care este mai bun decât noi, când vorbim pe cineva de rău indiferent dacă este adevărat sau nu, când ne îmbrăcăm în diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi în centrul atentiei, când spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui păcat este virtutea smereniei."

Citatul este luat de pe www.sfaturiortodoxe.ro.

De ce tocmai mandria? de ce faptul ca te promovezi tu ca persoana (cu scopul de a reusi in viata de exemplu..la o angajare) este un pacat? citesc "facem acest pacat cand spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut..etc" si mi se pare absurd.

Eu sunt de parere ca oamenii mandri (evident, nu la modul exagerat...grandomani) au intotdeauna numai de castigat. Poate pentru ca de multe ori curajul este confundat cu mandria sau poate pentru ca pur si simplu inspira mai multa siguranta.

Va intreb: Care este linia dintre aprecierea propriei persoane la justa valoare si pacatul mandriei?

[Paul]

Mandria este sentimentul de incredere exagerata in propriile calitati, in propriile reusite, in propriile puteri. Mai este prilej de lauda, de ingamfare, de fala.

Este o intrebare foarte complicata... mai ales in contextul religios ales de tine. O sa raspund in acelasi context cu cateva citate...

Cel ce se mândreste cu darurile naturale, adicã cu mintea ascutitã, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecãtii si cu alte capacitãti cãpãtate fãrã muncã, acela nu va primi niciodatã bunãtãtile supranaturale. Cãci cel ce este necredincios în cele putine va fi necredincios si plin de slavã desartã si în cele multe (Sf. Ioan Scãrarul).


Trei gropi ne sapã nouã demonii: întâi dau lupta împotriva noastrã pentru a ne opri de a face binele; al doilea, dacã nu reusesc, cautã sã ne abatã si sã fãptuim binele fãrã Dumnezeu; dacã nici asa nu reusesc, întrebuinteazã a treia groapã: ne laudã pentru binele fãptuit, ca sã ne umflãm de mândrie (Sf. Ioan Scãrarul).

Mândria nu-i un semn al belsugului în virtute, cãci, precum multe fructe înclinã crengile pomului la pãmânt, tot asa prisosul virtutii creeazã un sentiment smerit (Sf. Nil Ascetul).


Deci, fiind plini de mandrie, incercam sa ne fim insine pe plac, nu pe placul lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce realizam nu ni se datoreaza, pentru ca nu am fi rausit sa infaptuim nimic de valoare daca nu eram inzestrati de Dumnezeu, deci nici lauda nu ni se cuvine, I se cuvine tot Lui.

O fapta buna trebuie facuta dupa cum spune Mantuitorul: Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.Matei 6:4

In completare iti dau o sugestie: nu te autoaprecia! Lasa asta pe seama altora.

[viulian]

Va intreb: Care este linia dintre aprecierea propriei persoane la justa valoare si pacatul mandriei?

Pai cred ca sunt una si aceiasi treaba. A avea o apreciere justa inseamna ca te cunosti foarte bine, ceea ce este deja putina infatuare, caci nu cred (acum sincer vorbind) ca oamenii isi cunosc cu adevarat limitele.

E suficient sa vina cineva si sa puna la indoiala aprecierea la propria valoare si daca te enervezi - e clar - e mandrie.
Oamenii cauta siguranta, adica ... daca te-ai duce la banca sa depui niste bani, ce parere ai avea daca toti angajatii ar fi in haine fisticii, cu frizuri aiurea, nespalati samd. Ce impresie de siguranta ti-ar mai da ? Ar fi in stare sa aiba grija corect de banii tai ?
Prin urmare, e normal ca o persoana mandra sa aibe la fel de mult success ca una care se apreciaza just. Caci dau imresia de control si de onestitate, adica doua calitati ale a avea incredere (certitudine).

Nu stiu, daca m-am ametit, scuze, dar eu nu prea vad diferenta intre ele...