dulceata de ganduri

[amelie]

Ne iubim zambetele care ne fac cu ochiul....Ne iubim la fel de mult caldura visurilor...Semanam atat de mult cu cei ce am fost...Cimentul clipelor e al privirilor...Ne-am construit dorintele plutind printre singuratati...Am devenit gandind si imaginand...Am invatat incercand sa ne intelegem perceptiile...Invatam si noi cum invata copiii.Avem atatea descoperiri nedescoperite inca, inainte...In anii astia am invatat cum sa invatam cumva.  Realitatile dimprejur ni se schimba atat de repede...Azi pe unde ne mai plimbam  trairile?

[amelie]

o zi de vara...puterea vantului alungase norii dand zilei un vuiet straniu...zgomotul lui punea coruri la toate ferestrele...In acea zi mi-am cunoscut trupul prin alte maini.Un geamat surd ma imprejmuia ca o mare...Parul meu rascolit de mainile lui se aprinsese ca o flacara, raspandind caldura si lumina.Palizi...obrajii capatasera flacari.Ochii mureau incet ca valurile marii la tarm. Pana cand vara acelui ceas si-a cunoscut si noaptea de iarna, intr-o lunga revarsare si plutire de stelute stralucitoare de nea. Marele fosnet al trupului implinit venise...si nu o data...si nu doar atunci...ci de-atunci incoace in fiecare clipa petrecuta impreuna...Te iubesc ,dor drag!

[amelie]

de-alungul timpului, pe masura ce ne-am sorbit iubirea de pe buze, cu fiecare sarut pe care ni l-am dat, casele au inceput sa capete culoare, pictandu-se in rogvaiv-ul curcubeului, copacii au infrunzit a verde primavaratic, cerul s-a luminat imprastiind norii alungati de zefirul dragostei...doar sarutarile, simplele sarutari au fost de-ajuns sa ne reaminteasca sentimente in care nu mai credeam...sa ne reaminteasca de iubirea adevarata.

[amelie]

Nu-i asa ca e minunat sa iubesti primavara prin litere? Litere din suflet...si florile primaverii sa te imbratiseze...
un buchet de zambete pentru voi!

[amelie]

Adevarurile sint independente de constiinta noastra.Le invatam asa cum sunt si ne construim un fel de a gandi.O logica.Apoi descoperim alte adevaruri noi si alte logici noi.Si apoi altele.Viata ne e o acumulare continua de lucruri interesante.Putem invata, toretic, orice.Putem fi geniali si temperamentali.Sau banali si monotoni.Cred ca mediul si intamplarile primilor ani ne formeaza personalitatea.Apoi vointa, tenacitatea,preiau controlul.Capacitatile ni se educa pe masura ce cantitatea de valori se transforma intr-un fel superior de a gandi.E ca atunci cand ne ridicam de la pamant si vedem lumea mai de sus, dintr-o alta perspectiva.Toate urca, se transforma, evolueaza.Timpul schimba in bine unele lucruri.Din pacate trupul nu e unul dintre ele.Suntem spectatorii propriului spectacol al decaderii.Poate ca toata viata invatam sa traim.Si, cand trebuie, invatam sa si murim.Uneori chiar prea devreme.

[amelie]

O mare, un cer, un amestec de rosu galactic, raze prin nori, o stea de un galben sferic, un orizont, linii care fug spre nicaieri...Toate vin de atat de departe...Dintr-un mister profund, poate..Care a explodat intr-un Big Bang inimaginabil si care a nascut miliarde de mistere mici...Eu, tu, el, ei, noi,voi...Suntem poligoane cu laturi mici, in care mai gasim fragmente din misterul primordial..

[amelie]

Adevarurile sunt independente de constiinta noastra...Le invatam asa cum sunt si ne construim un fel de a gandi... O logica...Apoi descoperim alte adevaruri noi si alte logici noi...Si apoi altele... Viata ne e o acumulare continua de lucruri interesante...Putem invata, toretic, orice...Putem fi geniali si temperamentali...Sau banali si monotoni...Cred ca mediul si intamplarile primilor ani ne formeaza personalitatea...Apoi vointa, tenacitatea,preiau controlul...Capacitatile ni se educa pe masura ce cantitatea de valori se transforma intr-un fel superior de a gandi... E ca atunci cand ne ridicam de la pamint si vedem lumea mai de sus, dintr-o alta perspectiva...Toate urca, se transforma, evolueaza...Timpul schimba in bine unele lucruri...Trupul nu e unul dintre ele...Suntem spectatorii propriului spectacol al decaderii...Poate ca toata viata invatam sa traim...Si,cand trebuie, invatam sa si murim...

[amelie]

Uneori lumile gandurilor sunt atat de intense, ca nu pot fi spuse. Alteori cuvintele vin unele peste altele, fara sa spuna ceva. Momentele obisnuite le traim intre asteptari, cand imaginile si cuvintele se leaga inconstient.
Nu stim ce va fi maine, ci doar ce sperante avem. Doar timpul cunoaste toate raspunsurile..

[amelie]

Fricile ne seamana.Ne sunt adunate din alte ego-uri si aranjate pe colectii la propriul nostru muzeu.Unde muzeograful principal este doamna Izolare.
Cu mainile simtim atingerea peretelui cilindric transparent.Prin zid ne mai evadeaza doar privirile.Ale noastre si ale celorlalti.Suntem cel mai important exponat.O sculptura vie care danseaza imponderabil si periodic....Precum condorii prin aerul rarefiat al Anzilor...
La orizont se mai vad razele altor sori..

[amelie]

Las aici iubirea mea toata pentru omul pe care-l iubesc pana la durere, durerea fericirii absolute. Ochii si sufletul lui au inteles ceea ce am exprimat in cuvinte. Durerea fericirii nu rasare peste tot, la tot pasul.Nu stiu decat ca destinul ne-a scos-o in cale si incerc sa o protejez cat pot de bine.Asteptam "paharul cu picior" din care sa sorb iubirea, picatura cu picatura. Si speram sa gasesc capsuna din care sa extrag aroma si culoarea iubirii si insomnia. Acum , cu el, ma bucur de fiecare contact al buzelor de pe care sorbim viata cu bucuria si fericirea fiecarei clipe petrecute impreuna.

[amelie]

Voi renaste in fiecare dimineata din primul abur al cafelei tale … Ma voi inalta sus la cer deasupra norilor … imi voi trai linistita viata zilnica … si noaptea voi visa in propriul meu zat si ma voi ghici in ceasca ta…Nu-ti spala cana…Am nevoie sa renasc in fiecare dimineata langa tine. Te iubesc!

[amelie]

iti apartin...cred ca ti am apartinut dintotdeauna. Suntem amandoi in povestea asta. nimeni alcineva decat noi doi. Nu exista soare...nu exista Luna...Nu exista zi...nu exista noapte...Suntem doar noi amandoi...Si atat...Dintotdeauna...Chiar daca mult timp n-am stiut unul de celalalt, am simtit ca undeva, cineva, imi apartine. Asa cum si eu ii apartin...Sunt a ta ...si tu esti al meu...nu pot sa dorm fara tine...nu pot sa visez decat cu tine...nu pot sa respir decat langa tine...suntem si vom fi impreuna pana la sfarsitul calatoriei.

[amelie]

O mare dragoste, un destin! El m a ales si eu am ales sa fiu a lui pentru totdeauna...am ales sa alerg la bratul lui prin toate bucuriile vieții, printre ani pana la capatul lumii.
In lumea mea viata a pictat pentru mine cel mai frumos tablou. De sase ani simt cum se arcuieste peste suflet cel mai frumos curcubeu. De cand l am intalnit pentru totdeauna, nu mai stiu ce i tristetea, iar lacrimi de fericire imi curg pe obraz. Zi de zi, clipa de clipa, reusesa  sa mi picteze in suflet cel mai frumos viitor. Alaturi de el mi am gasit lumea de vise implinite. A reusit sa mi imbrace sufletul cu bataile inimii lui alungandu mi din inima toate nefericirile. Il iubesc! Il vad in fiecare bataie a inimii mele, in tot ce este frumos. Il vad in toate minunile lumii, il vad cand inchid ochii,il vad cand ii deschid. Este in lacrimile mele de bucurie si in toate clipele de fericire adevarata. Il vad in tot ce inseamna fericire, emotii si vise implinite si il vad al meu pentru o viata, intr o singura mare dragoste si pentru totdeauna.