Ies toți în hoarde din spelunci
Cu gând în zimți de stalagmite,
Imitatori de nibelungi...
Neisprăviți, neisprăvite!
Au minți dospite în lugubru
Ce explodează în dejecții.
Răspânditori de ură, sumbru...
Etiologi maligni, d-infecții!
Au cromozomii în mutații
Cu mii de gene recesive,
Multiplicați în populații
Cu flatulări intempestive.
La stârvuri stau cu guri hulpave
Să muște carne putrezită,
Din ”ateneuri” fac enclave...
Din ”prima dona”, fac smintită!
Au gustu-n sânge, de mizerii,
Sunt toți Napoleoni, pretinșii...
Aziluri și le cred imperii,
Victorioși, le sunt învinșii!
Au hrană, vidul ”metaforic”
Îngemănat în pur non sens;
Trăiesc mocirla-n euforic...
Miros a împuțit... Intens!
Sunt excrementul omenirii
Ce murdăresc, ce-i pur, novice,
Sunt defecarea nesimțirii;
Trăiesc, într-un gunoi, ferice!
Pseudonimul le e scut,
N-au școli, n-au nici biografie;
”Vendetta” țelul și-au făcut;
Sunt literei, pornografie!
Sunt o ”armada” de bucolici,
De juri, autoproclamați;
Sunt spuma vomei din alcoolici
Drogați de ură... proști damnați!!!
27.07.2010
Subiect: ”Metafora” imbecilității (Citit de 1003 ori)