Inventar pierdut

[goeteri]

Născut s-acumulez
m-am luat pe bucățele...
S-am timp să-mi revisez
petrecerile mele.

Nu aveam încă dinți,
pășind... nu aveam păr;
mă copii din părinți,
scrutez spre adevăr.

Nimic nu cunoșteam
pitic descurajant,
vocabule n-aveam...
Oricum neimportant.

Tot rând pe rând, tot dus
să-nvăț din alți percepte
nevrute, mi-au indus
înscrisuri imperfecte!

Hârtii s-au  adunat,
justificări, diplome;
Intrat... licențiat
obtuz și plin de dogme.

Prin jocuri-s educat
să fac ce alții vor...
Intuitiv erijat
într-un dominator!

Utopii-n fericire
-primite dar de muncă-
e-o viața-nșiruire
de ducere... în cârcă.

Neștiind, copii mi-am dat
ca roata să se-nvârtă
să țină o țară, un Stat;
să aibă ei de furcă.

Am creat șir de bunuri
ce nu-mi mai sunt utile
și las seren pe drumuri...
de-s fixe, sau mobile.

Sunt simplu un pasaj
infim, neînsemnat...
Sunt om.... pentr-un limbaj
ce singur mi-am creat.

Sfârșit, voi  fi o listă
De bunuri-corolar;
De-o existență tristă
Pierdută-n inventar!
31.07.2010