• “Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Cristos a suferit pt voi, si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui”(1 Petru 2:21)
• “Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus (1 Ioan 2:6) ”
• “Daca vine cineva la Mine, sin u uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu…. ….oricine dintre oi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu”(Luca 14:26,33)
• “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze”(Luca 9:23)
• “Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze”(Ioan 12:26)
• “Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa sip e nora de soacra sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui” (Matei 10:35,36)
• “Cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric”(Ioan 8:12)
• “Ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine?”(Ioan 21:22)
• “Ei urmeza pe Miel oriunde merge El”(Apocalipsa 14:4)
Oare ce inseamna a fi crestin? De unde vine termenul asta? De ce ne numim toti cei 90% din tara asta crestini? Te-ai gandit vreodata ce inseamna a fi cu adevarat crestin? Daca ai muri in momentul urmator ai sti unde vei merge?
Hmmm, cred ca mai toata lumea stie ca cuvantul “crestin” provine de la Cristos. Primi cei care au fost crestini pe pamantul acesta au fost apostolii. Oare de ce au fost ei numit crestini? Ei au calcat pe urmele Lui, si-au dedicat intreaga viata in a fi placuti lui Iisus, in ascultarea de poruncile Lui, in marturisirea si altora aceasta viata de crestin. Iata cu trecerea timpului acest termen s-a “diluat”, multi dintre noi care ne zicem ca santem asa zisi crestini facem lucruri in contradictie cu Cristos. El ne-a zis daca vrem sa fim ca El, trebuie sa ne luam crucea si sa-L urmam in fiecare zi. Oare prin comportamentul nostru din fiecare zi, Il urmam? Oare daca El ar fi in locul meu acum in momentul acesta, ar face acelasi lucru pe care-l fac eu acum? Ce inseamna sa-L urmez pe Cristos, eu cred ca inseamna sa fac exact acelasi lucru pe care Iisus l-ar face. Nu ma face asta pe Mine un ucenic de-al Lui?
Oare crestinii din Romania sant gata sa vada crestinismul lor pus la incercare? Cum stau lucrurile cu oamenii care dispun de averi uriase? Sunt ei gata sa uzeze de aceasta cum ar face-o Iisus? Cum stau lucrurile cu oamenii care au talente deosebite? Sunt ei gata sa le puna in slujba omenirii, asa cum ar face-o, cu siguranta, Iisus Cristos?
Daca te crezi crestin, de ce nu iti manifesti in mod deschis calitatea ta? Este posibil sa iti vezi linistit de treaba ta, fara sa iti pese deloc de starea oribila a atator barbati, femei si copii care se pierd, trupeste si sufleteste din lipsa ajutoarelor crestine? Nu te impresioneaza faptul ca puhoiul de carciumi distruge mai multi barbati si femei decat raboaiele? Nu te misca deloc a stii ca mii de oameni puternici si robusti forfotesc pe strazile orasului tau si ale tuturor oraselor lumii cerand de lucru si ca, negasind, sunt impinsi la crima si sinucidere? Ati putea pretinde ca aceasta nu va priveste pe dv? Veti spune ca fiecare om trebuie sa-si poarte sarcina lui?
Nu credeti ca, daca fiecare crestin al acestei tari ar incepe sa faca ceea ce-ar face Iisus, societatea insasi, lumea afacerilor, da, chiar si sistemul nostru politic si guvernarea noastra ar fi schimbate de asa maniera incat suferinta omeneasca s-ar reduce?
Prin ce se poate recunoaste calitatea cuiva de a fi crestin? Oare nu se cere aceeasi dovada ca pe vremea ucenicilor? Sau credeti ca imprejurarile in care traim astazi ar modifica in vreun fel cerintele Lui? Daca S-ar afla acum aici, nu ar adresa unora dintre dv, aceasi porunca pe care a dat-o tanarului bogat? Eu cred ca da. Eu cred ca Iisus ar cere acelasi spirit de renuntare ca atunci cand zicea :”Daca un om nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.”
Sa presupunem ca nu putem intra acum in detalii. Totusi, trebuie s-o recunoastem fara nici un ocol ca multe lucruri care se practica printre noi sunt incompatibile cu un crestin veritabil. Cum ar intrebuinta Iisus o mare avere ? Potrivit caror principii Si-ar regla El cheltuielile? Ni L-am putea imagina pe Iisus traind intr-un mare lux si intrebuintand de zece ori mai mult din timpul Sau pt placeri decat pt usurarea durerilor si suferintelor semenilor? Prin ce metode Si-ar castiga Iisus banii? Ar inchiria El localuri pentru a se infiinta acolo carciumi si alte stabilimente de o moralitate indoielnica?
Ce-ar face Iisus in mijlocul unei civilizatii dominate de dorinta de imbogatire? Ce-ar face El pt miile de copii abandonati in orfelinate, care nu ne intereseaza nici de educatia lor, nici de moralitatea lor, nici de nevoia lor naturala dupa un pic de caldura sufleteasca si grija iubitoare?
Elementul de care are nevoie crestinismul mai mult ca oricand este implicarea personala. “A da nu inseamna nimic; a se darui este totul.” Crestinismul care vrea sa actioneze si sa sufere “prin intermediar” nu este crestinismul intemeiat de Cristos. Trebuie ca fiecare crestin in parte, fie el preot, comerciant, agricultor sau simplu cetatean, sa-L urmeze pe Iisus pe calea sacrificiului personal. Drumul pe care trebuie sa mearga crestinii de azi este acelasi pe care umbla Mantuitorul cand pasii Lui starneau praful satelor Galileii. Veacul care a inceput are nevoie de crestini veritabili, un crestinism nou sau, daca vreti, crestinism vechi, primar, original, in simplitatea lui deplina, crestinismul vremurilor apostolice, acela ai caror adepti paraseau totul pt a-L urma literal pe Invatatorul. Este exact ceea ce ne trebuieste daca dorim sa luptam contra egoismului epocii noastre cu speranta de a iesii invingatori.
Crestinismul actual este mai mult un crestinism de nume, un crestinism de forma. Avem nevoie de un crestinism real, de un crestinism de fapte. Crestinatatea are nevoie de o trezire profunda. Ne-am lasat dusi de curentul vremurilor in care traim si am devenit inconstienti, nepasatori, lenesi, egoisti, astfel ca Iisus nu ne-ar putea recunoaste drept ucenici ai Sai. La multi dintre noi, cand strigam: “Doamne! Doamne !” ar trebui sa ne raspunda: “Niciodata nu v-am cunoscut!”.
Suntem noi gata in clipa aceasta sa ne luam pe umeri crucea Lui? Daca nu, deci daca crestinismul consta, dupa opinia noastra, in a ne bucura de privilegiile cultului, a fi generosi fara exagerare, a ne cladi un trai lejer, a ne inconjura cu prieteni placuti, a ne stradui sa fim vrednici de respectul altora si a evita, in acelasi timp, orice contact cu cei care, in jurul nostru, sunt cufundati in pacat si merg la pierzare, atunci sa fim siguri ca ne aflam foarte departe de a merge pe urmele Celui ce a suferit torturile si spaimele agoniei din dragoste pt omenire, astfel ca sudoarea, asemenea unor picaturi mari de sange, I-a acoperit fata, iar pe Golgota a ajuns sa strige: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pt ce M-ai parasit?”
Suntem noi dispusi sa ne schimbam toata viziunea cu privire la ceea ce am inteles pana acum prin “crestinism”?
“Ce inseamna a fi crestin? Sa-l imiti pe Iisus. Sa faci ceea ce-ar face El. Sa mergi pe urmele pasilor Sai.” Intreaba-te zilnic in fiecare situatie, daca Iisus ar fi in locul tau, cum crezi ca ar proceda? Daca nu sti, cere-I ajutorul si cu siguranta il vei primi....
Subiect: Ce-ar face Iisus in locul meu.... (Citit de 7511 ori)