Incep eu!
In primul rand, m-au dus la bunici, cam la un an asa ... si cu toate ca nu mi-a lipsit nimic - mi-a lipsit mama. Imi amintesc si acuma cum ma uitam la masini pe sosea, poate poate o recunosc pe cea a parintilor.
Si mi-as mai fi dorit sa-mi cumpere calculator mai dedemult. In liceu, cu toate ca ar fi avut bani, tata nu vedea nimic util in calculator (el na, sef pe santier, lemne, betoane, n-avea viziunea ...).
Am avut un amarat de CIP (din acela de se conecta la televizor) tot liceul, si abia in primul an de facultate cand mama a vazut ca ma descurc, si-a luat inima in dinti si mi-a luat un PC. Un 386 cu 4Mb de RAM si hard de 40Mb.
Si am avut colegi care lucrasera deja de cativa ani pe PC, si cred ca m-ar fi ajutat. Pe de o parte, pe de alta, frustrarea ca n-am ma facea sa ma gandesc mereu cum as programa, cum as face, asa ca incercam sa compensez - si na, acuma a devenit meserie.
Voi ? V-ati dori ca parintii fi decis alte chestii, cand v-au crescut ?