Uite si parerea unei fete:
In primul rand - cum s-a ajuns la situatia asta... pana la urma ce importanta mai are? Da, ok, capul face, capul trage, aveai si nu aveai circumstante atentuante etc etc. Mai conteaza? Faptul e consumat acum. Mai conteaza ca invatatura de minte si atat.
Hai insa sa analizam prezentul. Si o sa incerc sa iau lucrurile sistematic:
1. Sunteti impreuna de mai putin de 2 luni. Ceea ce inseamna ca ai motive sa nu ai incredere in ea. Si atunci eu zic ca a. e cazul sa spui din capul locului ca vrei un test de paternitate (daca s-ar putea acum - ar fi grozav, daca nu, habar n-am cum e, imediat ce se naste copilul). si b. In cazul in care intr-adevar esti tatal copilului sa decizi punctele urmatoare.
2. Indiferent daca ea "a pandit" sau nu a pandit povestea asta, daca a vrut sa-i cazi in plasa sau nu, intrebarea de acum e alta: tu te vezi intr-o relatie cu ea pe termen lung? Daca da, in sensul ca dai o sansa unei asemenea relatii si nu mai mult, tot nu cred ca e cazul sa va casatoriti, ci doar sa incercati sa fiti impreuna si sa vedeti daca merge sau nu. Daca nu, atunci ii spui clar de la inceput ca o vei sustine in tot ce priveste copilul, dar nu vrei o relatie cu ea, te simti inselat, tradat etc. Adica transezi clar lucrurile de acum. Mai tarziu va fi infernal de greu.
3. Din ce spui inteleg ca nici nu se pune problema unui avort. Daca n-ati discutat asta - poate ar fi bine sa discutati, nu neaparat ca solutie, dar ca varianta care poate inclina intr-o decizie sau nu. Daca ati discutat si s-a exclus varianta asta, oricat de neverosimil iti suna acum, in timp vei iubi copilul asta ca pe o minune, iti va insenina viata, ti-o va schimba iremediabil. Priveste-l ca pe o minune, indiferent de circumstantele tampite. E parte din tine pana la urma. Timpul iti va arata ca oricate lucruri urate vor fi prin preajma ta si oricate minciuni si oricate suisuri si coborasuri, copilul va ramane o lumina. Il vei iubi, iti va parea imposibil orice fara el, de la un moment dat incolo.
4. Incearca mai ales sa te detasezi de toate rationalizarile de pana acum si sa vezi ce simti la modul autentic, lasand de o parte aspectele care tin de social, imagine, gura lumii, absolut orice. Tu cu tine, singur, ce simti? Fata de toata situatia, fata de ideea unui copil, fata de ea, fata de tine in ultima instanta? Si apoi raspunsurile vor veni incet incet de la sine.
Sa ai intelepciune si rabdare, asta iti doresc!