Numele meu este Bogdan iar problema cu care ma confrunt este una binestiuta ....despartirea.
Am sa incerc sa aduc cat mai multe detalii cu privire la noi doi pentru ca...sfaturile primite sa ma pot ajuta cat mai bine, sper.
Asa sa incepem asazisa poveste.
Fata cu care sunt de peste 2 ani m-a cunoscut pe mine exact cand a trecut printr-o foarte dureroasa despartire dintr-o relatie, frumoasa si linistita.
La cateva luni dupa ce hotarasem eu si ea sa incepem ceva..tot atatea luni ( scazand una in care a vrut sa fie singura din cauza despartirii) ea a plecat cu fostul intr o scurta vacanta de cateva zile.
Am aflat de lucrul acesta si am inteles-o. Eu eram un purice in ochii ei in comparatie cu sentimentele care le avea pentru fostul.
Nu am purtat pica, nu o iubeam, venisera sarbatorile si in cateva zile, probabil din cauza dezamagirii care o aveam, m-am cuplat cu o fata.
Peste o saptamana Simona s-a intors din "vacanta", dezamagita, pentru esecul neimpacarii cu care se alesese. M-a sunat, rugandu-ma sa ne intalnim.
Am zis OK si ne-am intalnit la un suc urmand ca sa mi povesteasca ce si cum si eu la randul meu ei despre actuala.
Stand la suc cu Simona ..si la mine cat si la ea am observat acel sentiment de stanjenire in asazisa povestire si, chiar daca si eu am fost ranit de ea, indirect, am zis ca totusi ..ea a suferit de 2 ori..si pentru el si acum pentru mine pentru ca nici cu el nu s a ales si chiar daca ne cunosteam de cateva luni ceva mic tot exista.
A urmat o a 2 a intalnire in care am decis sa cladim o relatie bazata doar pe sex.
Stiam ca nu este pregatita pentru o relatie completa, eu da, dar nu am vrut o clipa sa o presez.
Nu stiu am simtit ca ea poate mult mai mult decat altcineva si am hotarat sa o iau usor, spre binele amandouora.
Tot la aceasta intalnire am sunat o pe actuala si i am spus ca m-am impacat cu Simona si sa nu se supere pe mine pentru ca tin la ea si este cel mai bine dupa 2-3 iesiri cand nu s-a infiripat nimic sa ramanem amici.
Si uite asa ca au mai trecut cateva luni bune..6 luni mai exact, dupa care amandoi am hotarat sa incepem o relatie.
Tin sa mentionez ca in toate lunile astea nu am presat o si am incercat sa-i fiu alaturi si sa-i acopar golul creat de la fosta despartire. Si am facut-o ,cred, nu cum era inainte ci calm si rezonabil si original mie crezand ca daca fac asa ea nu-i va duce lipsa si usor i-l va uita.
Totul bine si frumos, trecuse un an si noi ne intelegeam bine.
Pana cand intr-0 aprilie i-am cerut o data telefonul pentru ca nu puteam sa sun de pe al meu.
Am format un numar si nu a raspuns pe cine sunam. Asa ca am dat pe call sa sun dinou si in telefonul ei, neuitandu-ma pana acum am vazut "bogdan iuby".
Ea i-l sunase in acea zi sa i spuna la multi ani.
Au fost 2 lucruri care m-au deranjat ..unu ca inca mai tine legatura cu el si 2 ca inca-l are trecut sub numele asta in telefon.
Nu am presat-o in anul acesta cu intrebari legate de fostul, am vrut sa-l uite, iar discutia care am deschis o in ziua aceea fusese prima din tot capitolul acesta.
Si nu i-as fi zis despre el insa ..voi nu stiti cum s-a incheiat relatia lor..el ii daduse inelul de logodna apoi la 2 saptamani dupa i-a cerut sa faca un test la detectorul de minciuni ca sa fie el sigur ca toti anii astia ea nu l-a inselat pe el. Ea nu a acceptat apoi el a parasit o ,plecand din casa ei si..ramanand prieteni. Ulterior ea a facut testul i l-a aratat si el nu a mai vrut-o. Total aiurea si foarte trist.
Si usor usor au inceput certurile..o luna de zile.
Eram atat de nervos si ea atat de nervoasa incat preferam sa stam singuri si sa ne sunam de "doamne ajuta" o data la 2 zile..pana n-am mai rezistat si am purtat o discutie serioasa desre unde se indreapta relatia asta si ce putem face.
Am scos-o la capat si ne-a fost bine inca 5-6 luni pana..iarasi au inceput certurile, numai ca de data asta ea era mai mereu nemultumita si simteam ca este rece, indiferenta.
In tot timpul asta eu am ramas calm si vedeam cu pur si simplu prefera sa se certe singura si mai rau se enerva pentru ca nu putea sa ma enerveze pe mine, banuiesc. Si pleca acasa de fiecare data, umand ca sa nu mi mai raspunda la telefon 2 zile, in a 3 a calmandu-se putin si usor usor apropiindu-se de mine.
Nu spun ca sunt un sfant, doamne fereste, imi am defectele mele de care sunt constient si zi de zi incerc pe cat de mult pot sa mi le indrept.
Si mai trecu o luna si mai purtam o discutie in care ea imi spusese ca nu are liniste cu mine si ca sa o fac fericita trebuie sa i acord aceasta liniste. Eu nu intelesesem despre ce liniste vorbeste..eu in cearta ramaneam calm, incercam pe cat de mult sa o evit si sa o multumesc iar ea spunea ca nu e linistita.
I am propus sa o lasam moale o perioada, sa reflectam asupra beneficiilor care le putem avea amandoi in urma acestei relatii si nu mi a dat un raspuns concret.
Eu...am fost multumit de raspunsul ei, deoarece eu nu vroiam sa ma despart de ea, vroiam sa i dau doar un shok ..sperand ca o aduc cu picioarele pe pamant.
Dar nu a fost asa, si am gresit, pentru ca iertam fiecare greseala si cearta si ii dovedeam ca sunt slab,desi eu nu simt asta, eu doar am facut compromisuri pentru ca imi doream sa fiu cu ea.
Credeam ca este un moment dificil prin care orice cuplu trece.
si-au mai trecut 2 luni asa in care noi doi am fost usor usor mai reci.
Se apropia ziua ei de nastere si cel mai frumos si practic cadou pe care i-l puteam lua era un telefon mobil, ceva frumos, violet, sperand pe gustul ei. I l-am luat crezand ca este cadoul perfect, deoarece se plangea ca telefonul ei avea pierderi de semnal.
In ziua ei de nastere, primind cadoul , nu fusese prea fericita de ce primise, ba chiar imi spunea ca daca am putea sa l schimbam pe asta cu un alt telefon putin mai scump.
Stiu poate va ganditi ca e chestie de materialism, insa nu e asa ea ca si eu am platit multe consumatii pe unde am iesit..mare, munte, afara, cluburi, terase, restaurante..chiar si mac, ba chiar mi-a dat si bani cand n-am avut si la fel si eu ei.
Oarecum am trecut cu vederea intamplarea cu telefonul spunandu-i ca este cadou si m-as bucura mai mult daca l-ar pastra si folosi decat sa-l schimbe cu un second-hand cu cinestie ce probleme..
In foarte scurt timp ea m-a anuntat ca este un infotrip in Santorini-Creta si ca ce-ar fi daca am merge amandoi..Amandoi am facut cerere la firma organizatoare, ea a primti aprobare, insa eu nu, deoarece agentia unde lucrez nu are vanzari de la agentia organizatoare. Am zis..hai du-te tu, nu mor 10 zile fara tine, vreau sa te distrezi, sa faci poze si sa te simti bine, doar tu spuneai ca GRecia e tara ta preferata..
Am simtit ca s-a bucurat pe treaba asta ..si trecura 10 zile urmand sa vina la mine .
Se intampla si lucrul asta, veni la mine, bausem putin si radeam de ce mi povestea, amandoi, urmand sa ne certam pe o chestie intima, nu de inselat si nici de rusine din partea mea sau a ei.
A plecat de la mine, foarte suparata si cu un gand de despartire.
Eu nu mi faceam griji, stiam ca atunci cand i se pune pata mereu face asa, isi inchide telefoanele 2 zile, apoi ii trece.
Dar nu a fost asa, telefoanele au fost deschise, imi raspundea la orice ora si de fiecare data imi spunea " nu vreau sa te vad, tu nu ma faci fericita, noi doi nu ne potrivim, ne certam mereu".
Iar eu in ultimele 7 zile de cand ultima cearta nu am vazut o , mi as fi dorit, acum mai mult ca niciodata...in ultimele 17 zile ne-am vazut 2 ore..si mi-e asa dor de ea.
In toate zilele astea am vorbit de 2 ori pe zi..o data dim si o data seara. De fiecare data aceleasi vorbe, ba chiar "te rog nu ma mai suna cateva zile, nu vreau sa ma vad cu tine,intelege, nu mai poti schimba nimic,lasa-ma cateva zile singura apoi daca o sa simt eu ca vreau sa te vad iti voi spune".
Si...am lasat o de ieri, nu am mai cautat o, am inceput o tona de activitati plictisitoare numai ca sa mi umplu timpul asta care trece ucigator de incet.
Si am gresit , pentru ca sunt speriat ca ea niciodata nu a fost asa serioasa si ma intreb ..oare tine la mine cum tin eu la ea? oare este o pedeapsa care mi-o atribuie considerand ca am si eu vina mea in toata treaba asta ?
Dar de ce doar eu? O cearta nu se poarta intr-unul ..
Mi-a spus ca sufera cum sufar si eu in toata perioada asta si o cred.
I-am fost alaturi si am facut-o sa treaca de fosta despartire, ca un prieten si jur ca la inceput cand ii dadeam sfaturi bune nu aveam absolut nici un gand la ea.
Dar nici ea nu s-a lasat mai prejos, acum 1 an si jumatate tatal meu s-a stins iar ea, Simona, mi a fost alaturi zi de zi pe cat de bine a putut si mi-a tinut moralul sus. Am simtit ca ma poate ajuta si ca a facut o din suflet. Lucru care l-am apreciat si-l voi aprecia mereu.
In seara asta am vorbit cu sora mea de ce v-am spus si voua, iar ea mi-a propus sa ma duc astazi la florarie si sa aleg un buchet frumos, sa i pun un mesaj in el si sa l trimit acasa la ea, pe seara cu un curier.
La naiba, sufar enorm si nu i am aratat in totalitate, doar am fost sincer si i am spus ca nu mi e bine fara ea, nu vreau sa stie cat de mult ma chinui.
Ma simt un om slab in fata iubirii, sunt normal probabil, sau prea slab.
Dar o iubesc si ...poate daca ce face ea e sa dea un shok relatiei..a reusit, acum simt ca o iubesc si mai mult.
In dimineata asta as vrea sa o astept in statia de ratb, de unde pleaca spre serviciu, as vrea, pentru ca mi e MEGA DOR de ea, dar...stiu ca nu i va place si ca mi a spus sa ii dau o perioada de liniste.N am sa fac lucrul asta.
Un buchet de flori trimis acasa intotdeauna impresioneaza o femeie..Ei ii plac enorm florile, mai ales lalelele albe si trabdafirii albi. Oare o fi bine sa i trimit buchetul ? Sa mai astept si sa ii acord in totalitate aceasta "per de liniste"?
Sunt confuz si mi-e teama ca de moarte de o despartire pe care nici in ruptu' capului nu mi-o doresc.
Cam aceasta a fost povestea noastra pana astazi.
Va rog un sfat bun si pe parcurs o sa va tin la curent cum decurg lucrurile.
Subiect: Buna ziua, am nevoie de un sfat bun ! (Citit de 8569 ori)