10 Octombrie, 2025, 08:30:49 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: diferenta de varsta !  (Citit de 14628 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

13 August, 2004, 10:56:20 a.m.
Răspuns #15

friend

Vizitator
Buna, Diana.
Desi imi face mare placere sa conversez cu tine, de cateva zile ma tot chinuesc sa unesc doua fraze si nu reusesc. Le am in minte dar cand ma apuc de scris nu se leaga nimic. De data asta poate ca va fi altfel.

Apreciez foarte mult sinceritatea ta. Cand, insa, am citit PS-ul mesajului tau nu mi-am putut stapani reactiile, atat de surprins am fost. Sar de pe scaun, ma-nvart prin casa si zic: "mai, ce chestie!". Si stii de ce? Mesajul tau mi-a trezit interesul de la inceput, m-a tinut in tensiune pe parcurs iar deznodamantul mi-a dat lovitura. Frumos scris! Mi-a placut.

Drept sa-ti spun, n-am intentionat nici un moment sa te determin sa faci destainuiri in mod public. Poate faptul ca am postat aici 3 raspunsuri a sunat a insistenta din partea mea. Sau fiindca au fost situatii in care te-ai recunoscut. Asa a fost sa fie! Nu mi-as fi permis niciodata sa te intreb daca tu esti persoana in cauza, desi mi s-a aprins "beculetul" dupa ce-ti dadusem primul raspuns. Acum insa ca stiu sigur despre cine e vorba imi vine mai greu sa vorbesc. Te stiu hotarata si luptatoare asa ca nu te vei lasa tu "aburita" de interventiile mele. Deja stiu si de ce ai pus intrebarea pe forum. De vina e numai si numai curiozitatea ta, bat-o vina! Hai totusi sa mai conversam o vreme pe tema asta, asa, fara sa ne propunem nimic precis. Doar vorbim. OK?

La mine in familie exista un caz asemanator, insa, nu stiu exact, diferenta de varsta s-ar putea sa fi fost de "numai" vreo 20 de ani.(Nu se poate sa nu fi remarcat folosirea timpului trecut). Ea maritata de la 16 ani are o fata in urma unui mariaj fericit pana in momentul in care el incepe sa "umble".  Atunci il paraseste pentru un barbat cu vreo 20 de ani mai mare. De ce a ales asa? Din exact aceleasi motive ca si tine. Ce-a urmat insa a reprezentat cosmarul vietii ei fiindca omul asta s-a purtat oribil. El n-a vrut niciodata sa se casatoreasca legitim dar abia a putut sa se desparta de el dupa o gramada de ani. N-am auzit-o niciodata povestind vreo amintire frumoasa legata de aceasta perioada. Totusi s-a intamplat si un lucru bun, pentru care eu n-ar trebui sa ma exprim impotriva relatiei lor: nasterea unei fete minunate.
Da, recunosc, m-ai prins, aici am vorbit de... soacra-mea.

As vrea sa te relaxezi, chiar daca vorbim lucruri nu dintre cele mai placute. Tu stii deja ce vei face, eu vorbesc cu tine doar fiindca-mi face placere. Nimic mai mult.

Maica-mea a avut doua colege de serviciu care s-au maritat asa ca tine. Amandoua groaznic de nefericite. Diferenta de varsta si-a pus amprenta pana la urma in amandoua casniciile si mai apoi au ramas si vaduve si cu copii. Una dintre ele ar fi spus odata: "cand vad pe stada cate una tanara la brat cu unu-n varsta imi vine s-o iau la bataie acolo si sa-i bag mintile in cap!". Saraca femeie suferise mult in viata. Ramasa singura nu s-a mai maritat nicidata.

Lumea cunoaste si alte situatii. VIP-uri cu bani isi aleg sotii tinere si frumoase. Chiar si la noi sunt destule exemple: Valeriu Lazarov cu Augusta Dumitrascu, Ilie Nastase cu... Amalia "nu mai stiu cum" sau Ion Tiriac cu Andreea Marin.  Dar in cazul lor, al fetelor, deducem lesne ce urmaresc. Chiar vorbeam cu frate-miu, atunci cand am citit intr-un ziar de Andreea Marin, si-mi exprimam consternarea zicand: "Cum poate sa-i placa de Tiriac?". La care frate-miu raspunde spontan: "Pai de Tiriac imi place si mie!!".(no coment!)

Cand vorbeam de vaduvie intr-un asemenea caz eu nu puneam raul inainte(hai sa fim sinceri!). Vorbeam de evolutia absolut normala a lucrurilor. Orice alta situatie trebuie privita ca pe ceva cu totul exceptional. Viata m-a invatat un lucru: de cate ori am jucat la risc am pierdut. Am adunat o gramada de experiente pana sa trag o concluzie si sa ma cumintesc. Daca aveam o sansa de reusita, dintr-o suta, atunci actionam. NIMENI SI NIMIC PE LUMEA ASTA NU MA PUTEA OPRI ! Doar ca in felul asta am adunat esec dupa esec. Si, din nefericire, unele lucruri nu le voi mai putea repara niciodata.

Tu relaxeaza-te, nu te lasa cuprinsa de emotie. Eu doar vorbesc, nimic mai mult.
Dac-as da timpul inapoi crezi c-as mai actiona asa de nebuneste? Nu-i vorba, si atunci stateam si cantaream situatia dar in ciuda sanselor mari de nereusita eu ziceam: "o sa fie bine!". Si n-a fost.

Stii, gandindu-ma la infidelitate versus vaduvie, cred totusi ca ai avea ceva mai multe sanse sa gasesti un barbat de seama ta si fidel decat unul cu 25 de ani mai in varsta si care sa traiasca pana la 100. Ar merita facut un calcul al probabilitatilor.
Iubita mea sotie ti-ar spune fara tagada ce-ar alege ea dupa aproape 9 ani de casnicie cu un barbat tanar. Pe frate-miu nu-l intreb. El mi-a spus-o deja mai 'nainte.

Parerea universala ca "toti barbatii sunt la fel", adica niste curvari, mie mi se pare pe undeva exagerata. Cunosc o multime de exemple de baieti seriosi. Pe bune! Apoi multi doar dau si ei din gura, dar n-ar fi in stare sa faca mai mult de atat. De aceea, poate si sunt o multime de bancuri in care barbatul isi slaveste virilitatea. Atat mai poate si el sa faca! Bancuri.

Si mai cred ceva: daca am aduna la un loc 100 de barbati "neastamparati", toti locuitori ai aceluiasi oras, si i-am pune sa-si povesteasca faptele de "vitejie", am aduna la sfarsit poate vreo 400 de femei "implicate". Si ca sa vezi chestie, n-am gasi doi care sa vorbeasca de aceeasi femeie. Crezi?

Citesc pe forum foarte adesea ingrijorarea voastra, a fetelor, legata de "viteza" pe care si-au luat-o pustoaicele de la 14 ani. (tacerea baietilor e de inteles in cazul acesta) Sau fete care zic despre sexul facut abia dupa casatorie ca e o prostie.(baietii isi rad deja in barba de placere) Sau discutia, devenita notorie, despre diferenta dintre a face sex si a face dragoste, purtata tot de o fata. (de data asta baietii privesc in pamant, incurcati, neantelegand despre ce e vorba) Adaugam la toate acestea ipoteza ca nici barbatii n-ar mai curvi daca n-ar avea cu cine si tragem o concluzie surprinzatoare: iarna nu-i ca vara dar femeile sunt ca si barbatii!

Logica este simpla, concluzia evidenta, si cu toate astea n-am prea auzit de cazuri in care cate-un jun sa fi renuntat la burlacie pentru a umple de fericire o superba doamna careia postasul ii aduce in fiecare luna cuponul de pensie. Asa ar putea si el dormi linistit, eliberat de grija ca nevasta-i pune coarne.

Mi s-ar parea chiar un lucru superdestept din care toata lumea ar avea de castigat: el, tanar, se insoara cu superba pensionara care, dupa o batranete cum n-a avut in tinerete, moare. Acum el nu mai e deloc tanar, insa neepuizat cum il stim se casatoreste cu o superba fata fara experienta si aflata in cautarea echilibrului. Trece o vreme si el o paraseste pentru prima lui sotie(deh!, prima iubire nu se uita) iar ce-a de-a doua isi gaseste consolarea in bratele pline de putere ale unui tanar admirator. Si figura se repeta le nesfarsit. Toata lumea doarme linistita in tinerete cu gandul la perechea de la batranete. Ce zici?

Sunt sigur ca atunci mult indragita urare "tinerete fara batranete" ar trece, si pe buna dreptate, drept un groaznic blestem.

Blestemat sa fiu si eu dac-oi mai adauga macar o singura litera scrisa cu rosu acestui mesaj kilometric!
Pa! Good-bye! Au revoir! Ciao! Adios!
« Ultima Modificare: 13 August, 2004, 05:41:32 p.m. de friend »

13 August, 2004, 09:16:20 p.m.
Răspuns #16

DIANA

Vizitator
Draga friend, ma simt flatata ca am reusit sa iti starnesc o asemenea reactie (implicit starea de agitatie din ultimile doua zile!). Da, practic hotararea mea este luata si cu toate astea imi face placere sa discutam pe aceasta tema, dar nu dn dorinta de a ma justifica sau de a dovedi ca am dreptate.
Am spus de multe ori ca in viata depind foarte multe de ceea ce ne asumam. Poate ca tu esti dispus sa iti asumi riscuri pe care eu le evit din capul locului. Iti spuneam in postul trecut ca eu nu sunt dispusa sa imi calc peste sentimente doar pentru a ma inscrie in legile firesti (impuse de nu stiu cine?!). Nu cred ca e vorba de lasitate din partea mea! Pur si simplu mi se pare mai potrivit pentru mine sa imi asum un altfel de responsabilitate, cea de a oferi linistea si comfortul unui camin cuminte unui om care nu a avut parte de asa ceva. Poate ca din vina lui, poate nu. Mi-am asumat aceasta responsabilitate in fata Marelui Dumnezeu care mi-a spus ca singurul mod de a avea succes in aceasta privinta (si nu numai, stiu!), este sa stau aproape de El. E o mare provocare! Ca si cand iti pune cineva carbuni aprinsi in mana. Poti sa ii tii? Nu! Trebuie sa iti misti mainile, sa nu te arda! Si toata povestea asta are  parti formidabile: sunt constransa intr-un fel pozitiv sa stau aproape de Dumnezeu si aduc slava Lui asupra noastra si asupra caminului meu, sunem si eu si sotul meu si Dumnezeu multumiti si fericiti (termenul e putin bombastic dar imi place). Una din prietenele mele ma sfatuia la un moment dat sa am curajul de a imi lua viata in propriile maini atunci cand am semne ca relatia cu sotul meu nu va mai merge. I-am spus ca uneori curajul presupune sa infrunti problemele pe care le ai si in aceste cazuri fuga nu este o solutie. Da, imi place sa cred ca sunt o luptatoare, imi plac provocarile dar numai cele in care stiu ca imi tine spatele Dumnezeu. Si daca planul meu va esua, ma voi ridica, ma voi scutura de praf si voi pleca mai departe, convinsa ca nu am stiut sa fac un front comun cu Dumnezeu suficient de puternic, ii voi cere mai multa tarie, mai multa intelepciune si sa ma ia in brate atunci cand imi va fi prea greu. Poate ma contrazic putin aici. Data trecuta spuneam ca daca lucrurile nu vor fi asa cum vrem, nu va fi vina mea. Spuneam asta pentru ca, e adevarat, "mai trebuie sa vrea si chinezul sa vanda orezul". Venirea mea in America a fost semnul pe care eu l-am cerut de la Dumnezeu ca e dispus sa binecuvanteze relatia mea cu viitorul meu sot. Daca nu as fi primit viza, as fi stiut ca Dumnezeu nu vrea sa fim impreuna. Ar fi urmat despartirea, fara doar si poate! Dar nu a fost sa fie asa. Si asta e un argument in plus sa cred ca merita sa merg pe drumul pe care sunt acum.
...Recitesc ce tocmai am scris si imi dau seama ca e o insiruire de idei din care stiu sigur ca vei intelege mai mult decat am reusit sa exprim in cuvinte. Nu iti face probleme, nu m-am simtit obligata sa fac destainuiri personale, ci mi-a facut placere!
Cunosc personal un cuplu in care el are 22 de ani si sotia lui are 46 si un copil de varsta sotului. Sunt aici in California, sunt romani si se iubesc! gusturi, mentalitati, situatii diferite pe care poate e cel mai bine sa invatam sa le acceptam asa cum sunt. Mai ales daca nu ne afecteaza personal. Sunt multe cazuri in care exceptia infirma regula, nu o cofirma si atunci e mai important, asa cum iti spuneam, ce isi asuma fiecare.
Te mai astept cu drag on line!

22 August, 2004, 09:11:59 p.m.
Răspuns #17

pietro

Vizitator
Buna Diana...

Am citit in mare parte cam toate mesajele legate de acest subiect!
Poate te intereseaza si parerea mea!
Am o varsta foarte apropiata tie, sunt si eu departe de casa, sunt si mai departe de iubita, care momentan e mai aproape de tine, fiind in Grand Canyon.
Diferenta de varsta! Eu judec aceste lucruri din punctul de vedere al ceea ce conteaza cel mai mult in viata pentru fiecare! In ce fel afecteaza aceasta diferenta de vartsa ceea ce eu imi doresc cel mai mult in viata! Si acest fapt ii da importanta mai mare sau mai mica acestei diferente de varsta!
De fapt la ce te incurca aceasta diferenta? Nu poti sa ai un prieten mai in varsta?, sau un iubit, un sot, sau un tata! Toti murim la un moment dat, si nu putem trai cu teama asta in suflet! Ce e daca el va muri mai repede si mai incet.... nu depinde de noi asta! Daca ma face fericit, daca imi ofera o singura clipa de fericire, si eu consider ca asta compenseaza orice altceva, nu voi refuza acea clipa de fericire pentru ca la un moment dat va trebui sa traiesc singura, sau sa cresc un copil singur! Cum te-ai descurcat pana acum, sunt sigur ca te vei descurca si in continuare! Tu ai spùs-o: esti o luptatoare!
Cineva spunea: Traieste clipa!
Eu iti spun: Traieste-ti viata ca pe o clipa!

Pietro

22 August, 2004, 09:43:26 p.m.
Răspuns #18

DIANA

Vizitator
Multumesc pentru incurajare! Stii, oricat de hotarata sunt pe acest plan, uneori chiar am nevoie de o vorba buna, mai ales atunci cand lumea isi indreapta armele impotriva mea. Nu ma refer la tine, draga friend! Ma refer in exclusivitate la cei care chiar incearca sa destrame ceea ce eu cladesc cu destul de multa truda. Dar incercarile lor nu pot face, in fond, altceva decat sa ma faca mai puternica si mai darza in lupta. Si apoi, cineva spunea ca nu ne dovedim a fi intelepti prin capacitatea de a da sfaturi altora, ci intelegandu-i pe cei din jur. Asa ca prefer sa ii inteleg...

21 Octombrie, 2004, 12:12:58 a.m.
Răspuns #19
Offline

|ngerMorT


diferentza de varsta?...sunt oameni care traiesc in 18 ani cat altzii in 30...sunt oameni care au puterea de a iubi la 16 ani cat nu o au altzii oata viatza...Dragostea nu are limite...dragostea este pentru cei ce shtiu sa iubeasca shi pentru cei ce vor sa iubeasc...
Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi...dar trebuie traita privind inainte...

21 Octombrie, 2004, 12:42:45 a.m.
Răspuns #20
Offline

viulian

Administrator
Care este diferenta intre dragoste si iluzia ca traiesti o mare poveste de dragoste ?

21 Octombrie, 2004, 08:39:27 a.m.
Răspuns #21
Offline

instinkt


Dragostea o simti fara sa iti dai seama, pe cand in cazul unei iluzii ca traiesti o poveste de dragoste... Ei bine, acea iluzie ti-o induci chiar tu.  Iti dai seama ca nu simti exact dragostea si atunci iti impui singur(a) aceasta iluzie, tocmai pentru ca tu sa fii fericit.