Promisiune

[goeteri]

Să te iubesc... și-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ți ascult glas în fraze lungi,
Să ți le sorb, să nu-mi ajungi!...

”Apoi”, să n-am, de nu ești tu,
De nu-ți dau zâmbet plânsetu’
Și nu-ți sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!

Parte să n-am, de liniști, somn,
De nu-ți fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise...
La Rai, să nu am porți deschise!

Să mă fac pânză de culori,
De vrei eternul, să nu mori,
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru dușmani să-ți fiu rastel!

Din ochi, să-ți fiu iris de flori,
Să răspândești galactici sori,
Ce-și iau din mintea-mi doar lumină...
Să-ți spăl greșeli, să nu ai vină!

Să-ți fiu o palmă de Divin,
Să stai, să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ți dau dorințele ce-mi frâng!

Să calci, mă torn, în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îți fac iubiri din vis!

Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri -veșnici vii-...
Și Steaua mică de mă înalț
Ți-o fac Luceafăr, ring de cuarț!...

Îți rămân plasma de iubiri
Ce curg, din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spațiu, sunt un gaz...
Sunt eu, gropița-ți din obraz!

Îți voi fi-n jur, mereu, fuior,
Un fum, din drogul meu de dor,
Să te ating, să-ți fiu respir...
Parfum, de-un spin de trandafir!...   
15.11.2010

[Un calator]

Promit!...

In zilele ce au trecut
Cu ochi senini si cu priviri
Mi-am amintit de ce-am avut
Un strop de roua si iubiri.

Mi-am amintit de promisiuni
Ce le faceam in taina noptii
Cand luna ne nastea pasiuni
Si ne lasam... inima sortii.

A fost o vreme ca un basm
Cu multe clipe de poveste
Cu amintiri ce la mai am
Si-o inima ce iti sopteste.

Cat de frumos a inceput
Cat de frumos s-a continunat
Si cate ploi au incaput
In zilele ce au urmat.

Dar or sa treaca, toate trec
Si inainte vom pasii
Cu inima pe drumul drept
Vom invata din nou iubii.

Tot ce-am promis a fost sa stii
Tot ce-am avut si-am daruit
A fost din inima simtii
Ca am fost acolo si-am iubit.

[goeteri]

Mă curg, pe-un vers de ”călător”
Îi urmez ritmul, de candoare,
Ce il doresc nemuritor
Și căruia mă-nchin... c-o floare!

[Un calator]

Ma-nchin asemeni Goeteri drag
Si-ti daruiesc cu bucurie
Tot ce-ti doresti..., ti-asez in prag
Si le sarut cu multumire.

Un calator ce hoinareste
Peste amintiri si prin iubiri
Si zapaceli el povesteste
Cu tot ce-ascunde in priviri.

La fel cum cantul tau l-ascult,
Il simt in piept cum poposeste
Si ii soptesc, mereu mai mult
Si il vrajesc cum se vrajeste ).