Iubirea ca o imbratisare.

[Ivonne]

Se spune ca oamenii la concepere nu erau la fel ca si acum,barbati si femei. Ci o singura  fiinta unita spate in spate. Fara nici un fel de necesitate ,in asta constand si puterea lor defapt,o putere ce nu a reusit decat sa trezeasca invidia zeiilor. Ei vedeau in oameni o amenintare prin fericirea lor neconditionata,asa ca au gasit o metoda pentru a-i slabi de putere,si anume : i-au despartit in doua!
O despartire in urma caruia a rezultat barbatul si femeia, doua fiinte blestemate sa-si traiasca viata in cautarea perechii pierdute. Ele unindu-se astazi intr-o singura fiinta doar printr-o imbratisare pe care noi o numim simplu : dragoste. !
Imediat ce am terminat de citit legenda m-am intrebat cand vreodata am simtit acel fior,acel freamat dulce ce te face sa-ti doresti sa nu mai fi o singura fiinta niciodata. Sa renunti la tot ce este al tau,la tot ce te definitiveaza ca om,la toti ai tai si chiar si la sufletul tau ,totul pentru o  imbratisare.
Probabil din acest motiv au fost si zeii atat de invidiosi pe noi. Aveam totul. Un intreg format doar din dragoste pura.
Acum? Acum suntem indiferenti . Ignoram intregul in speranta unei individualitati care nu poate avea ca sinonim decat un singur lucru : singuratatea.
Nimic nu mai este suficient.
Nu exista dependenta,exista doar singuratate.
Nu exista neputiinta,doar placere.
Refuzam sa renuntam la diferite persoane nepotrivite sub pretextul neputintei,toate fiind scuzate de-un singur nobil aspect: nevoia de iubire.Vrem sa credem ca putem fi iubiti si uniti din nou intr-o singura fiinta. Iar aceasta dorinta ne duce in punctul de a fi capabili de orice, de fapte greu de inteles,chiar si de noi insine.

[Dexter16]

"Refuzam sa renuntam la diferite persoane nepotrivite sub pretextul neputintei,toate fiind scuzate de-un singur nobil aspect: nevoia de iubire.Vrem sa credem ca putem fi iubiti si uniti din nou intr-o singura fiinta. Iar aceasta dorinta ne duce in punctul de a fi capabili de orice, de fapte greu de inteles,chiar si de noi insine."

aici sunt de acord .
De multe ori desi nu e persoana potrivita si ne dam seama de asta , pur si simplu vrem sa fim iubiti si de aceea , stiind ca intr-un fel sau altul acea persoana e mai apropiata decat oricare alta , vrem sa primim iubire de la ea , desi nu ne da cu adevarat. E ca o sticlutza cu esenta de rom , are un parfum minunat , imbietor , dar nu are si gustul...

[Ivonne]

Si de cele mai multe ori dintr`un gest ca asta nu poate iesi nimic bun. Doar pierdere de timp ,ne eschivam sa fim cu adevarati fericiti . Si la sfarsit constatam ca defapt nu am avut nimic .

[Dexter16]

exaaaact :X ...

[alexia]

Frumos şi trist! Ca mai tot ce este legat de iubire. Mi-ai amintit de o carte foarte dragă mie, "Adam şi Eva" de Liviu Rebreanu.
Să revenim! E adevărat că ne căutăm necontenit jumătatea. Dacă ai îndoieli că omul de lângă tine e jumătatea ta, oricâte compromisuri faci, mai devreme sau mai târziu vei ştii sigur că nu este ceea ce cauţi. Este adevărat că e foarte greu să renunţi la oamenii de care te leagă nişte sentimente, trăiri şi nu vorbesc din cărţi, ci din experienţă, însă, crede-mă, este infinit mai greu să te străduieşti să-l vezi pe cel de lângă tine ca pe jumătatea ta. Ne rămâne să oftăm, apoi să zâmbim şi să mergem mai departe.

[Un calator]

Viata ne invata si bune si rele si mereu ne-a dat exemple nenumarate pentru a stabilii ce este mai bine pentru noi si cei din jurul nostru. Decat o viata pe care sa o traiesti "nefericit" pentru fericirea celuilalt, mai bine sa incerci sa explici ce iti doresti si ce asteptari ai pentru a incerca ori un mic compromis pentru ambele parti si fiecare sa se implice mai mult, fie o schimbare de orientare in care fiecare merge pe drumul lui in cautarea unui strop de fericire. Stand langa cineva doar pentru fericirea lui, cu timpul te vei simti tot mai singur si el/ea va simti acest lucru si atunci vor aparea tensiuni, certuri si regrete pentru timpul pierdut. Pastrati tot ceea ce a fost frumos si mergeti mereu inainte. Decat o viata petrecuta langa cineva langa care exista doar "imbratisare", mai bine jumatate din viata sau macar o bucatica din ea in care sa traiesti cu adevarat cu fiecare particica din tine.

[lyheartly]

"Un calator" cate dreptate ai! Atunci cand cel de langa tine uita sa viseze,cand timpul sau nu te mai conjuga,cand esti o secunda trecatoare practic inexistenta,dupa ce ai asteptat suficient de mult timp,dar irecuperabil pierdut ..cand secundele s-au transformat in ani ,ce poti sa mai speri.?Am asteptat,am recoltat atatea lacrimi si intrebari fara raspuns,mi-am colorat in toate nuantele de albastru visele crezand ca sufletul va atinge orizontul..mi-am inecat singuratatea in lacrimi si iluzii,am uitat de mine,aproape ca nu mai existam ,eram doar  reflectia a ceea ce candva visam sa fiu..o clipa,un sarut ,calda imbratisare,dulce alint,mangaierea dorului ,sa fiu tot,toata a celui pe care il iubesc..Slava Domnului acum traiesc,iubesc,simt ,am redevenit ce uitasem ca sunt..Iubesc cu mine toata, barbatul ,Iubirea mea de-o viata..sufletele ni se confunda ,suntem un tot,ne intalnim mereu cu acelasi dor de noi,in acelasi loc si timp,in ficare zi ,la aceeasi ora..ne imbratisam cu iubirea ce Domnul ne-a harazit sa o traim unindu-ne drumurile!

[Un calator]

Iubiti-va frumos cu tot sufletul vostru .