un prezent îmi plânge pe buze cu otrăvuri mieroase,
mâinile se frâng, fraze fără sens obosite să nu te poată atinge
visez că mă strecor răsărit pe o stradă binecuvântată,
nu te pot uita... EŞTI
între mine şi restul trupului meu se aşeza o stare de bine caldă
nu-mi amintesc, iar nu ştiu ce facem azi
hai să bem un ceai sus, îngerul de care îmi vorbeai
ne pune degetul pe pleoapă şi uităm distanţa
miroase a primăvară, vântul cântă prin harpele ierburilor
printre octave se vede cerul senin
dacă are să mă întrebe îmbrăţişarea despre tine privirea ta
mi se va aşterne
în palmă