Bisturiu

[goeteri]

Inveterat de adâncimi precise
de secțiune sigură,
fără greșeli,
sau tremurări de mână
absolut interzise,
ce ar putea tăia o vână
ce picură,
stoarsă prin mișeleli.

Un scalpel
mai cadaveric spus
la lama ucigașă
intronizată așa de un mânuitor
ce nu s-atinge singur,
un... mântuitor
sus pus,
învățăcel...
cu cursuri ce-a făcut acasă.

Un blestemat
de nume alegoric,
inițial un panaceu,
când tăietura fizică
era singurul leac...
o sângerare critică
cu gustul venisecției de euforic
ce-acum se practică de... derbedeu,
ce taie altora din tot... Un deplasat.

Inexplicabile alegeri
sunt neatinșii, mulți,
cei cu tupeu
de proști ce nu știu de rușine, doar să fie
casapi, stând în prelegeri
de tăiat în carne vie,
niște satrapi inculți
... prin nu știu ce anume, protejați de Dumnezeu.

Ce... bisturiu,
ce-l mânuiește orice ageamiu
oportunist,
târziu recultivat
prin înșelat,
-în mintea lui de autist-
ce taie dureros, în neștiință, în viu,
helas, un declasat,
Ptiu...

Noroc că nu m-am pus pe masă...
încă-s viu?!?
01.03.2011