Îţi aştept braţele,iubitul meu,
ştii că mi-era drag,de-o viaţă,
să am îmbrăţişarea unei corăbii,
la care vâslesc,credincioase,
nenumărate mângâieri.
Scoate-mi la iveală flacăra,
din somnul ei anaerob,
să-şi amintească,să crească apoi,
respirând lumina zăpezilor topite în doi,
mereu la început de infinit.
Nu pot să mai ştiu ce-i dorul,
iar durerea a plecat
acolo unde tu te-ai aşezat,
drumeţul venit să mă călătorească
prin toate dorinţele ce n-am crezut, vreodată,
că au să-mi fie soartă !
Subiect: Drag (Citit de 1677 ori)
