Sal
Cit stateam si ma gindeam la scrierea acestei scrisori prin cap mi-au trecut citeva ginduri. Poti tu oare sa-ti aduci aminte, sa arunci o privire in urma, in acele timpuri cind te-ai simtit bine cu cineva, cind ai simtit ca vrei sa fii alaturi cu el, cind ti-ai dat seama ca voi ambii tineti la unile si aceleasi lucruri. Este intradevar o raritate, dar care aduce un simt satisfacut, un simt aparte, magnific. Mie personal nu mii deloc greu sa-mi aduc aminte ce simti tu in asa momente rare, cind savurezi legatura ta magica cu alt om.
Din momentul cid tu citesti acesta scrisoare si incepi a intelege cit de mult semanam posibil tu incepi a te gindi la ceva.
Ce daca tu intradevar ai intilnit unul din acesti oameni rari, care intradevar nu numai te intelege, da si i-ti raspunde la eu-l tau, care stie nu numai sa primeasca ci si sa daruie. Daca ai avea fericirea sa-l cunosti, ai putea tu oare sa-ti inchipui cum te vei simti dupa ce i-l vei cunoaste.
Pina cind te gindesti la cia ce i-ti spun as vrea sa te intreb: cit de tare te-ai mira dac vei intelege ca tu cu nerabdare astepti posibilitatea sa petreci macar putin timp cu mine, pote i-ti poti inchipui cum ne vom intilni, cit de vesel si bine ne va fi, cum tu pur si simplu incepi sa primesti o satisfactie adinca de la acesta. Si daca tu te gindesti in felul acesta, atunci este logic sa petrecem careva timp impreuna, sa tescoperim cit de multe idealuri comune avem.
Scrie-mi si putem iesi undeva puri simplu la o plimbare. Fara prieteni fara mult zgomot, doar noi doi
Subiect: Prima scrisoare (Citit de 3556 ori)