Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil...matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Și moale cald, nu-i, de nu-i rocă!
Simțurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!
Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiții,
De forță stoarsă-n hăul minții...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!
De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moșteni-n visări, debili!
N-ar fi nici susur de plăcere
În geamătul de fine-atingeri,
Nici zbor n-ar fi, n-am avea îngeri...
De n-ar fi EA... o adiere!
Ce acuplare de frumos;
Ne-mperechem veșnic duete,
Bărbați, băieți, femei și fete...
Vis!... Rând pe rând, armonios!...
04.06.2011
Subiect: Odă ambivalentă (Citit de 1025 ori)