Într-o minciună

[goeteri]

A trecut iar minciuna și astăzi pe la poartă
La braț cu fala goală, pretinsă și deșartă
Și se mințind profund, pe față atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.

Își face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.

E-așa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se mințind mereu pân-a se-nduioșa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!
23.01.2012