Criticilor lipsiți de autori... zaț... ie

[goeteri]

... ce aere au să se inspire,
unii, de scriu de răstignire
altora, făr-a fi desemnați
de vreun conclav sau preparați
de școli înalte, neștiute
de-o lume, numai de ei vrute
cu preamărire-n importanță
ce și-o dau înșiși... aroganță,
cuvânt ce și-l exprimă prost,
într-un limbaj se vrând compost
de zeflemea, ce-i ”har” divin
la nuli ascunși fără destin,
în amestec c-ura neputinței
de-a crea ei probe sentinței
ce-o dau se măscărind sub robe
de juji cu minți anaerobe
ce se-mbâcsesc în propriul morb
ce-l croncănesc în cârduri, ”corb”,
crezând că ei-s imn la cultură,
ce-l scriu și-l cred... râgâitură
de-a fi talent ce-l reprezintă
demenți, meritorii de flintă...

...și-așa s-a umplut celuloza
de foi mânjite, spre narcoza
ce frați de cruci în sifilis
mental, se preamăresc în scris
și-n laude își pun coroane
de mărăcini, visând icoane
să fie pentr-un neam, crezând
că ei vor fi perpetui prund
de rigole curgând dejecții
însămânțându-se-n infecții
în spații, în timp, c-au cutezanță,
tupeul nesimțit de clanță
ce-ți rupe gura, ei au cheie
să-nchidă porți și să descheie
dig pentru valul paranoic
de vers inexistent, ”prozoic”,
eter năpădind virtual,
în case, în minți, amonte, aval,
săpând să scoată la iveală
ce n-a fost bun, pun osteneală
să denigreze sau cultive
doar ce vor ei, să invective
într-un limbaj de bășcălie,
ce nu-s capabili, n-or să fie...

... e drog ce-l caut cu nesaț
în cafea neagră... și las zaț!
18.04.2012