Teorema speranței

[goeteri]

De lumea s-ar sfârși-ntr-o zi,
N-ar fi nimic! N-ar mai fi ”lume”!
Căci ea, ce-a fost și n-o mai fi,
E-o dispariție... de... nume!

Cum nume și l-a dat tot ea,
Deci nemaifiind, nici nume nu-i
Și nici noi n-am mai fi... lumea!
Deci ”noi” nefiind, nu mai e ”spui”!

Soluția-i că ”noi” și ”spui”
-Fiind ele interdependente-
Savanți să-și pună pofta-n cui!...
Că nu-i nimic, eminamente!...?...

PS
Norocul nostru cu un... Terente!
10.05.2012

[pasarea phoenix]

speranta e o balustrada imaginara de care ne incapatanam sa ne tinem pentru a putea merge mai departe... problema e ca... drumul e tare dur si anevois si uneori... la capatul drumului nu e ceea ce speram... si... doare!

[goeteri]

Frumoasă imagistică a speranței, care totuși rămâne o himeră, nimic material, o prelungire a gândului ce-și caută suport... că are dreptate. Iar dreptatea, ce-i? Egalitatea, acceptul celorlalți la renașterea perpetuă, precum... Phoenix? Poate.