10 Octombrie, 2025, 11:49:25 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: BESTSELLER: Am iubit o fata - de Walter Trobisch  (Citit de 22272 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

15 August, 2004, 10:24:01 p.m.
Răspuns #15

friend

Vizitator
     15.Francisc catre Walter T.                                                    M..., 3 iunie

     Patru saptamani au trecut de la ultima dumneavoastra scrisoare. Nu, domnule pastor, nu pregatiti predica de cununie, pentru ca aceasta va intarzia inca multi ani, daca va mai avea loc vreodata.
     Sunt nenorocit.
     Dar sa va povestesc mai intai toata istoria. Am facut cunostinta in autobuz cu acea fata. Ea tinea un copilas in brate. Mai tarziu am aflat ca era copilul surorii sale care era bolnava. Credeam ca e o femeie maritata. Ea avea doua geamantane si un balot. N-aveam locuri pe scaune si trebuia sa ne proptim unii in altii ca sa nu cadem. Conversatie banala. Prima mea impresie: o fata aparte. Greu de explicat - mai deschisa ca celelalte si in acelasi timp mai rezervata. Nu mi-a venit nici un gand urat in prezenta ei.
     Cand a vrut sa coboare, mi-a cerut sa-i dau bagajele pe fereastra. Dar soferul a pornit prea repede si n-am putut sa i le dau. Apoi mi-au trebuit 5 minute ca sa-l conving sa opreasca din nou.
     Ce sa fac? Am coborat si m-am trezit in plina jungla, cu bagajele unei necunoscute. M-am intors din drum pe jos, si peste 20 de minute am intalnit-o pe fata cu copilul, plangand amandoi.
     Putina speranta de a gasi un alt mijloc de locomotie in aceeasi zi! Atunci ea m-a invitat sa raman la parintii ei in satul lor, la cativa kilometri in jungla.
     Ciudata situatie; am ajuns, ea cu copilul in brate si balotul pe cap, eu cu cele doua geamantane. Un adevarat spectacol pentru tot satul!
     Primirea a fost rezervata. Fata a explicat situatia. A urmat un pranz bun.
     De mii de ori imi pun intrebarile dumneavoastra. Totul pare in regula. Ea este crestina, eleva, o intereseaza invatamantul. Nu pot sa-mi inchipui pe cineva mai potrivit sa fie mama copiilor mei. E putin mai tanara ca mine si sanatoasa. Pe deasupra, imi dau bine seama ca nu-i sunt indiferent - cu toate ca ea n-a spus-o, dar se vede din ochi.
     Nu mi-a venit nici o idee s-o invit seara la mine. Nu ma mai recunosc. Altadata acesta ar fi fost primul meu gand.
     A doua zi am plecat. Parintii au fost politicosi dar rezervati.
     Apoi scrisori, aproape in fiecare zi. Uitati una aici pe care o stiu deja pe dinafara. Trimiteti-mi-o va rog inapoi cat mai curand. Veti vedea si dumneavoastra cat este de serioasa. Eram fericit, plin de proiecte...
     Dar iata ca vine nota de plata!
     Da. Nu gasesc alta expresie. Tatal ei vrea s-o vanda celui care va oferi mai mult (dota), ca la licitatie. El cere, pentru ca - se spune - are deja alte oferte, un avans de 100.000 franci CFA, adica 2.000 franci francezi. Dar mi-e teama sa nu fie decat primul varsamant al unei cumparaturi in rate. Si ea este marfa pe care eu o iubesc!
     Ce aveti de spus? Nu v-ati gandit la aceasta piedica de netrecut, nu-i asa? Frumoasele dumneavoastra teorii asupra dragostei spirituale, dragostei inimii si sufletului, la ce ma ajuta ele in prezent?
     Desigur, nu suntem opriti de a ne iubi, chiar poate la o unire intre noi, cu conditia sa nu ne casatorim. Sa te casatoresti numai pentru ca iubesti pare de neanchipuit, de neangaduit. In acest sistem, fata nu este niciodata sotia barbatului ei, ci sotia dotei.
     O suta de mii! O suma astronomica pentru mine. M-ati facut sa-mi fac vise. Dar realitatea cruda distruge tot. Nu mai am nici o speranta.
     Sau vreti sa lucrez la dumneavoastra ca spalator de rufe, pana ce o sa mi se albeasca si mie parul?
     Stiu ca sunt obraznic si ingrat. Desigur ca nu meritati aceasta atitudine. Dar nu gasesc alt mijloc sa-mi exprim deznadejdea.
     Mai bine sa mori decat sa traiesti asemenea viata.
     Imi vine sa urlu.
     Sa strig in numele atator tineri condamnati la burlacie fortata, impinsi la prostitutie.
     Sa strig in numele atator tinere fete condamnate la casatorie fortata cu batrani bogati si adesea poligami.
     Acest strigat cine-l va auzi?
     Acuz pe conducatorii tarii noastre, avizi dupa banul saracilor, in loc sa distruga monopolizarea femeilor de catre cei bogati si sa inlature acest sistem inuman si salbatic.
     Acuz aceasta societate asupritoare, aceasta domnie absoluta a clanului, care condamna o fata sa satisfaca exigentele parintilor ei, spre a mentine echilibrul financiar al familiei.
     Acuz un obicei care face sa scada numarul casatoriilor si al nasterilor, care permite parintilor sa-i aserveasca pe copiii lor, cu toate ca nici un alt popor nu poate sa ne mai asupreasca vreodata. Acuz o traditie care ameninta libertatea individuala si nationala prin tutela batranilor asupra tinerilor, care favorizeaza exploatarea unei perechi tinere de catre clan.
     Acuz parintii fetelor, de un egoism dement. Prea lenesi ca sa lucreze, ei utilizeaza fetele pentru a-si plati datoriile, pentru a-si cumpara alcool, automobile si femei.
     Acuz fetele, care raman nesimtitoare si pasive in fata acestei calamnitati care este dota, care ii lasa pe parinti sa faca dupa capul lor, fete care apoi se plang de casatoria lor, care le intemniteaza mai rau decat zidurile si sarma ghimpata.
     Acuz biserica, ea care in loc sa ma indrume, m-a supus unor legi dure si de neanteles, pe care, cand le-am incalcat si cand am avut nevoie de iertarea lui Dumnezeu, m-a lipsit tocmai atunci de aceasta iertare. Acuz aceasta biserica ce pedepseste in loc sa ajute, care m-a facut sa-mi pierd serviciul si care ma impinge acum la prostitutie, pentru ca apoi sa ma blameze.
     De ce Dumnezeu, acest protector al casatoriei din dragoste, mi-a aratat calea Sa, fara a ma face si in stare s-o urmez? Daca aceasta casatorie din dragoste ramane privilegiul bogatilor, de ce nu face Dumnezeu sa cada din cer cei 100.000 de franci de care am nevoie? Unde este puterea Lui? Nu este El mai puternic decat cei doi zei falsi: mamon si clanul?
     Dumneavoastra ati desteptat in mine sentimente da care nu m-as fi crezut niciodata capabil. M-ati invatat sa iubesc. Ati facut sa arda in mine un foc a carei sursa trebuie sa fie sfanta si fara de care nu m-as mai considera un om. Dar acum acest foc ma mistuie. El ma face sa sufar peste puterile mele si ma va ucide...
     Nu mai astept raspuns, caci nu exista.


15 August, 2004, 10:28:37 p.m.
Răspuns #16

friend

Vizitator
     16.Walter T. catre cititor

     La primirea acestei scrisori am ramas intai complet uimit. Nu stiam cum sa procedez. Nu voiam in nici un caz sa-i dau lui Francisc un raspuns usuratic, nici niste mangaieri pioase, sau sa-l intreb cu oarecare perfidie daca, fiind tatal unei tinere fete, ar fi scris o asemenea scrisoare. Stiam ca aceasta izbucnire vehementa era aceeasi la mii de tineri africani.
     Nu trebuie dat importanta fiecarui cuvant dintr-o asemenea misiva; mai ales, sa nu te lasi antrenat pe o pozitie de simpla aparare fata de amaraciunea si lipsa de masura a tonului. Este de preferat, inainte de toate, sa asculti. O lunga tacere mi-a parut cea mai buna exprimare a intelegerii si modul cel mai cinstit de a raspunde. Caci eram intr-adevar nehotarat.
     Noi europenii, nu ne inchipuim deloc ce inseamna sa se indeplineasca in cateva decenii o evolutie pe care societatea noastra a operat-o timp de secole. La origine, cumpararea unei mirese era un obicei foarte cuminte, servind la stabilizarea casatoriei. Valoarea ceruta consta in vite de povara si compensa pierderea de forta productiva pe care familia o suferea prin casatoria unei fete. In caz de divort, vitele trebuiau redate proprietarului. Astfel, familia femeii facea totul pentru mentinerea si apararea casatoriei.
     Introducerea banilor, pe care-i primesti azi ca sa-i cheltuiesti maine, a golit in mare masura obiceiul de smnificatia lui initiala. In acelasi timp, oferta si cererea de articole de lux occidentale au agravat inca si mai mult lucrurile. Astazi exista un adevarat trafic de fete de maritat. Un jurist african bine informat mi-a aratat un perete intreg plin de dosare cu procese contra tatilor, care primisera bani de la diferite persoane pentru aceeasi fata.
     Numai ca intregul camp de bataie pe care se ciocnesc necrutator obiceiurile vechi si noua moda este inima omeneasca. De aceea, nici un alt domeniu al vietii nu este aici atat de atins ca cel al casatoriei si familiei. Suntem parca in punctul arzator unde problemele sociale, religioase si politice ale Africii moderne se intalnesc si ies la suprafata. Roland de Pury, un pastor elvetian care a lucrat ca profesor de teologie ani de zile in Africa, vede in schimbarea statutului femeii africane conditia fundamentala a intregii evolutii viitoare. El declara: "Nu exista om liber cat nu exista fmeie libera langa el. Nu exista independenta cat nu exista perechea independenta si responsabila.".
     Nu s-ar putea oare adauga: nu exista pereche independenta cat timp dragostea nu devine temelia casatoriei?
     Dar daca este adevarat ca cheia solutiilor africane - "ajutorul pentru dezvoltare" in sensul cel mai real - sta intr-o intelegere aprofundata a ceea ce este dragostea si indeosebi dragostea conjugala, noi ne gasim aici cu mainile goale. Ce avem noi de fapt sa oferim Africii in aceasta privinta? In acest domeniu, ce gaseste un african cand vine in Europa? Nu am descoperit noi insine abia acum ca dragostea este temelia casatoriei? Si desi noi nu practicam cumpararea femeilor, nu trebuie oare sa aparam fara incetare aceasta temelie impotriva altor forme amenintatoare ale materialismului?
     Cel care intalneste un alt om invata sa se cunoasca pe el insusi. Intalnind Africa, vedem deodata Europa sub o alta lumina. Incetam de a mai fi cei care dau cu condescendenta, de a ne considera ca oameni evoluati in fruntea progresului, care au un raspuns la toate; ne trezim deodata aici ca niste oameni aflati in pericol si care au ei insisi nevoie de ajutor.
     In momentul cand am inteles toate acestea, mi-a parvenit de la Cecilia scrisoarea urmatoare, care mi-a redat curajul sa reiau lupta pentru casatoria lui Francisc.




                                               - va urma, insa urmeaza o scurta pauza, fortata -
                                pana atunci reciteste aceasta prima parte ori de cate ori ai ocazia
                                                                        nu lipsesc mult!
« Ultima Modificare: 16 August, 2004, 02:07:27 p.m. de friend »

04 Noiembrie, 2005, 09:33:49 p.m.
Răspuns #17

Robert.

Vizitator
       17.Cecilia catre Walter T.                                                       Y..., 2 iulie

       Va scriu pentru ca sunt foarte nelinistita. De vreo patru saptamani nu mai am nici o stire de la Francisc.
       Mi-a vorbit mult despre dumneavoastra. De aceea va si scriu.
      Cunoasteti istoria intalnirii noastre. Era in autobuz, cand reveneam de la spital cu coplul surorii mele, ca sa-l aduc in sat la noi.
      A doua zi si-a continuat drumul, ca sa mearga in satul mamei sale. Cum stiti, si-a pierdut serviciul din cauza unei istorii cu o fata.
      La inceput, cand am ajuns aici la scoala in Y., ne scriam aproape zilnic. Dar de la inceputul lui iunie scrisorile mele raman fara raspuns.
      Sunt foarte ingrijorata. Ce trebuie sa fac? Puteti sa ma ajutati?

04 Noiembrie, 2005, 09:40:26 p.m.
Răspuns #18

Robert.

Vizitator
       18.Walter T catre Cecilia                                                      B..., 10 iulie

      Ai facut bine ca mi-ai scris. Ne cunoastem, cu toate ca nu ne-am vazut niciodata. Da, pot sa spun ca te cunosc mai bine ca pe multi oameni pe care-i intalnesc zilnic. Francisc te-a zugravit intr-un chip asa de viu in scrisorile lui, ca te-as recunoaste de la prima vedere.
      Stii afectiunea pe care i-o port si care dateaza deja de cand era in scoala. Aceasta este o legatura solida intre tine si mine. Mai mult chiar: am devenit aliati. Caci suntem impreuna angajati intr-o lupta...
      Mentionezi acel pas gresit cu o fata. Francisc era de-a dreptul disperat cand si-a pierdut serviciul. Din fericire, mi-a scris numaidecat. Pe atunci amavut o corespondenta sustinuta, pe care o cunosti in parte.
      El era mai ales dezamagit de biserica lui, care ii interzisese sa ia parte la Cina Domnului. Se simtea parasit de ea si era asa de necajit ca ma temeam sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu.
       Dar s-a produs contrariul, si tocmai aici e minunea: credinta lui s-a adancit. S-a simtit iertat. El a inteles ca ceea ce face Dumnezeu este mai mare decat ceea ce pot face oamenii. El a avut curajul sa se faca mic de tot inaintea lui Dumnezeu. Si atunci Dumnezeu a crescut in ochii lui.
       A fost un moment decisiv. trebuie sa fii recunoscatoare ca iubesti un om care a luat o asemenea hotarare.
       El te-a intalnit la intoarcerea lui acasa. Intamplare? Pentru Francisc era mai mult de atat. Pentru el era semnul ca Dumnezeu nu-l parasise, ca inca il iubea. Din cauza ta, credinta lui s-a intarit: pentru ca existai tu, el a gasit incredere in Dumnezeu.
       De asemenea, cand tatal tau i-a cerut imediat 100.000 de franci CFA, el a primit o lovitura teribila. Toata credinta lui a fost zdruncinata. El mi-a scris o scrisoare indignata. O scrisoare tipica firii lui. Il cunosti: cum apar dificultati, iti arunca totul in fata: credinta, iubire, Dumnezeu, statul, biserica, tu si eu.
       Iata cateva mostre din aceasta scrisoare:
       "... Mai bine sa mori decat sa traiesti asemenea viata."
       "... Acuz pe conducatorii tarii noastre, avizi dupa banul saracilor, in loc sa distruga monopolizarea femeilor de catre cei bogati..."
       "... Acuz aceasta societate asupritoare, aceasta domnie absoluta a clanului, care condamna o fata sa satisfaca exigentele parintilor ei, spre a mentine echilibrul financiar al familiei."
       "... Acuz un obicei care permite parintilor sa-i aserveasca pe copiii lor... o traditie care ameninta libertatea individuala si nationala prin tutela batranilor asupra tinerilor, care favorizeaza exploatarea unei perechi tinere de catre clan."
       "... Acuz biserica... ea pedepseste in loc sa ajute..."
       "... De ce Dumnezeu, acest protector al casatoriei din dragoste, mi-a aratat calea Sa, fara a ma face si in stare s-o urmez? Daca aceasta casatorie din dragoste ramane privilegiul bogatilor, de ce nu face Dumnezeu sa cada din cer cei 100.000 de franci de care am nevoie?..."
       Aceasta scrisoare este din 3 iunie. De atunci, nici eu nu mai stiu nimic de Francisc. Cecilia, am recitit aceasta scrisoare, si de fiecare data am avut aceeasi impresie: este o scrisoare teribila. El e asa de sincer in furia lui. Francisc acuza pe toata lumea, cu exceptia lui insusi. Ai zice ca el e primul si singurul care are de platit o dota. Dar acesta este Francisc: cand este vorba de problemele altora, el nu poate sa se puna in pielea lor. Dar cand e vorba de el, cade din nori.
       In orice caz, aceasta scrisoare nu trebuie sa ramana fara raspuns. Ea exprima ceea ce simt multi ca el. Mi s-a taiat rasuflarea si nu gaseam ce sa mai spun, caci nu voiam sa ma multumesc cu vreo banalitate. Stiu bine ca noi europenii suntem in parte vinovati de aceasta situatie, caci dintr-un obicei bun noi am facut unul rau.
       Scrisoarea ta a picat tocmai cand ma intrebam ce raspuns i-as putea da lui Francisc, pentru a-l ajuta intr-adevar.
       Cecilia, iti cer sa raspunzi tu personal la aceasta scrisoare. poti sa-l ajuti mult mai mult ca mine.
       Sa devenim aliati, pentru casatoria voastra. Arata-i ca iubirea nu este un fruct oprit africanilor, cum cred multi. Arata-i ca africanii au dreptul de a iubi si ca ei sunt in stare de lucrul acesta.
       Aceasta nu e o chestiune de bani, ci o chestiune de credinta. Arata-i ca credinta nu acuza, ci ca ea se arunca in lupta!
       Mai este un pasaj din scrisoare pe care nu l-am citat inca. Iata-l:
       "... Acuz fetele, care raman nesimtitoare si pasive in fata acestei calamnitati care este dota, care ii lasa pe parinti sa faca dupa capul lor, fete care apoi se plang de casatoria lor, care le intemniteaza mai rau decat zidurile si sarma ghimpata."
       Numai tu, Cecilia, poti sa-i raspunzi la acest repros. Arata-i lui Francisc ca sunt in Africa fete care nu raman pasive.
       Este o sarcina grea, dar am incredere si stiu ca pot conta pe tine.

04 Noiembrie, 2005, 09:45:41 p.m.
Răspuns #19

Robert.

Vizitator
       19.Cecilia catre Walter T.                                                     Y..., 20 iulie

       Ieri am facut ce mi-ati cerut - am raspuns la scrisoarea lui Francisc. Am luptat mult cu mine insami. La inceput nu voiam sa-i scriu. Dar am incercat totusi. Uitati scrisoare alaturata.
       A fost greu de scris si acum nu am curajul s-o trimit. toata noaptea m-am gandit cum sa procedez. Atunci mi-a venit ideea sa v-o trimit ca s-o revedeti. Dar cititi-o si sotiei dumneavoastra. Daca ea crede ca e bine s-o trimit, o voi face.
      E greu sa fii absolut sincer fara sa jignesti. Mi-e teama de raspunsul pe care il voi primi. Cred ca-i mai bine sa suprim ultima propozitie. Este prea dura.


       Cecilia catre Francisc                                                       Y..., 19 iulie

       Iubesc un barbat. El se numeste Francisc. Tu sa nu te indoiesti nici o clipa de lucrul acesta, indiferent de ceea ce vei citi mai departe.
       M-am atasat de tine din prima clipa a intalnirii noastre in autobuz, cand m-ai ajutat sa-mi duc lucrurile acasa. M-am simtit si mai atrasa spre tine in acea noapte, pentru ca n-ai incercat sa vii la mine. am simtit ca nu te intereseaza numai corpul meu, ci intreaga mea fiinta. Nu numai pentru o ora de dragoste, ci pentru o intreaga viata impreuna.
       Tocmai pentru ca te iubesc, de aceea iti vorbesc asa deschis in aceasta scrisoare.
       Pastorul Walter mi-a trimis copia unei parti din scrisoarea ta din 3 iunie, si mi-a cerut sa-ti raspund.
       Cand am citit aceasta scrisoare mi-a fost putin rusine pentru tine. Dar cel putin stiu acum de ce am ramas atat de mult timp fara vesti.
       Francisc, te inteleg foarte bine. Am pastrat toate scrisorile tale. Cand la citesc si le recitesc, simt efectul pe care cererea tatalui meu a avut-o asupra ta. Stiu ca tu esti sarac. Stiu ca ti-ai pierdut serviciul. Simt cat ma iubesti...
       Poate ca ai dreptate sa spui ca biserica a gresit. Ai sigur dreptate cand mentionezi nedreptatile din tanarul nostru stat. Vechiul si noul se infrunta si se ciocnesc aici - nu poate fi altfel. Dar nu trebuie niciodata sa uiti ca la noi s-a operat intr-o generatie schimbarea pentru care Europa a avut nevoie de secole. De aceea, un obicei bun a devenit unul rau, cum spune pastorul Walter. Nu sunt numai europenii responsabili, ci si noi.
       Dota are totusi ceva bun: ea ne arata noua, fetelor, ceea ce valoram in ochii barbatului. Cam asa este situatia: il iubim pe acela pe care il costa scump casatoria cu noi, care lupta pentru ca sa ne merite.
       La inceput ti-am scris: iubesc un barbat. Dar un barbat nu face numai sa acuze, ci el lupta. Doar acuzand pe Dumnezeu si lumea nu schimba lucrurile. Am stima pentru tine daca lupti. Si eu nu pot sa te iubesc decat daca te stimez. De aceea, te rog staruitor sa lupti pentru mine, sa lupti impreuna cu mine pentru casatoria noastra. Caci nu vreau sa te las singur - vreau sa lupt impreuna cu tine.
       Ai dreptate: majoritatea fetelor se lasa vandute ca o marfa. Eu nu le iau apararea. Dar Cecilia ta nu este ca ele.
       Cu cat lupatam mai mult, cu atat casatoria noastra va fi mai pretioasa. Ceea ce cade din cer gata copt nu are valoare - nu ne leaga, nici nu ne uneste.
       Sunt convinsa ca Dumnezeu ne-a destinat unul pentru altul. Nu iti pot explica, dar am aceasta siguranta in mine. Nu pot sa iti spun acum, adica nu stiu exact cum vom putea obtine banii, cum vom schimba hotararea tatalui meu, sau cum vom gasi de lucru pentru tine. Si totusi stiu in adancul inimii mele ca axista o cale, ca intr-o zi ne vom apartine unul altuia.
       Tocmai ca Dumnezeu nu ne da ajutorul Sau facand sa ploua bani din cer, ci El ne insoteste pas cu pas prin toate greutatile, cand noi ne punem mana noastra intr-a Lui. Ceea ce ne trebuie nu sunt banii, ci convingerea, increderea in Dumnezeu.
       Inca o data: Te iubesc! Dar iubesc Francisc-barbatul si nu Francisc-carpa. (Aceasta este ultima propozitie suprimata.)

04 Noiembrie, 2005, 09:48:20 p.m.
Răspuns #20

Robert.

Vizitator
       20.Ingrid T. catre Cecilia                                                          B..., 22 iulie

       Dupa dorinta ta, sotul meu mi-a citit scrisoarea adresata lui Francisc. Ai nimerit-o cu aceasta siguranta de sine, pe care numai dragostea o da.
       Trebuie sa marturisesc: n-as fi crezut niciodata ca o fata de varsta ta sa fie in stare sa scrie o asemenea scrisoare. Iti sunt recunoscatoare si sper ca vom avea curand ocazia sa facem mai bine cunostinta.
       Da, stiu cat este de greu sa ajuti fara sa jignesti. Un doctor nu poate totdeauna sa se serveasca de alifie, el trebuie cateodata sa taie in rana. In casnicie, unul este medicul celuilalt.
       Numai cel ce poate sa vindece are dreptul sa faca rau. De aceea trebuie sa iubesti mult ca sa indraznesti sa faci pe cineva sa sufere. Numai dragostea intruchipeaza dreptul si datoria. Caci dragostea adevarata nu este sentimentalitate si mila, ci ceva tare si curajos.
       Ceea ce m-a impresionat este ca tu stabilesti o relatie intre respect si dragoste... Stima are un sens mult mai profund chiar decat ceea ce spui tu. Respectul recunoaste si gaseste ceea ce este demn de iubit acolo unde ceilalti nu vad nimic care sa merite lucrul acesta. Cred ca o femeie care iubeste cu adevarat isi iubeste sotul in clipele lui de slabiciune, de esecuri, cand isi inclina capul ca frunza uscata a unui bananier. Numai acela care are acest respect iubeste cu adevarat.
       Poti sa trimiti linistita scrisoarea! e foarte buna. Dumnezeu sa-ti binecuvanteze curajul si sinceritatea. Fii fara teama. Daca Francisc se infurie, sotul meu va sti sa-l imblanzesca!
       Aici se poate spune: "In iubire nu exista teama, ci iubirea perfecta alunga teama". (1 Ioan 4:18)

04 Noiembrie, 2005, 09:52:18 p.m.
Răspuns #21

Robert.

Vizitator
      21.Francisc catre Walter T.                                               E..., 27 iulie

       Deci, ati reusit sa ma faceti sa va scriu din nou.
       Abia am primit scrisoarea Ceciliei, pe care o datorez grijii dumneavoastra. Ah, este foarte abil din partea dumneavoastra ca ati introdus-o pe Cecilia in circuit! Ma cunoasteti bine si stiti exact punctul meu slab...
       Dar scrisoarea avut un efect exact contrariu celui pe care l-ati asteptat. Ea nu este numai o critica, ci si un afront.
       Si eu care o credeam pe Cecilia un inger! Acum ingerul si-a aratat ghearele...
       Dar e mai bine asa: stiu cel putin la ce sa ma astept. In fond, sunt multumit ca ea mi-a trimis scrisoarea aceasta, care m-a facut sa-mi pierd iluziile. Dezamagirea imi face soarta mai usoara.
       M-am culcat cu prima fata intalnita pentru ca ea mi-a spus ca nu sunt barbat. Pe aceasta o voi parasi pentru acelasi motiv. Dumneavoastra mi-ati scris odata: "Curajul consta in a te feri".
       Ea a facut bine sa lase sa-i cada masca inainte de a o lua in casatorie.
        Cum sta scris in Biblie? (Efeseni 5:22-24) Va copiez pasajul, domnule pastor, ca sa n-aveti nevoie sa-l mai cautati:
       "Sotiilor, fiti supuse sotilor vostri ca Domnului", versetul 22. "Caci barbatul este capul sotiei, dupa cum si Cristos este capul Bisericii, El, salvatorul Corpului", versetul 23.
       "Si dupa cum Biserica este supusa lui Cristos, tot asa si sotiile sa fie supuse sotilor lor in toate lucrurile", versetul 24.
       In toate! Daca de pe acum ma contrazice, ce va fi in casatorie? Nu vreau decat o sotie care sa-mi dea ascultare, si aceasta fara conditii, in toate. Asa scrie in Biblie. Asa cum credinciosii trebuie sa asculte de Cristos, la fel si sotia trebuie sa asculte de sotul ei. Lucrul acesta e limpede si fara dublu inteles.
       Sunt un om prevenit. Va multumesc.


04 Noiembrie, 2005, 10:00:12 p.m.
Răspuns #22

Robert.

Vizitator
       22.Walter T. catre Francisc                                               B..., 3 august

       Ai reactionat cum ma asteptam. Esti un prost. E clar ca lumina zilei: esti un mare prost. Am citit scrisoarea Ceciliei inaintea ta, si, dupa dorinta ei, am citit-o si sotiei mele. Amandoi am vrea mult ca s-o citeasaca multe mame, precum si multi tineri si tinere, nu numai aici in Africa, dar si in Europa. Este o scrisoare absolut remarcabila. Noi am fost foarte impresionati.
       Cecilia ta nu este nici proasta, nici papusa, nici vita de munca, ci o fata foarte matura. Te felicit de alegere. Nici nu-ti dai macar seama ce noroc ai sa fii iubit de o asemenea fata.
       Mi-ai scris sub efectul maniei, cand n-ai citit decat o singura data scrisoarea . Niciodata nu trebuie sa faci asa ceva. Mai bine dormi o noapte inainte: acesta iti da o perspectiva ca sa judeci sanatos. Reciteste scrioarea in liniste. Iti dai seama cat a costat-o pe Cecilia sa ti-o scrie? Si daca ea are cuvinte tari, nu este tocmai pentru ca te iubeste?
       Sa stii, iubirea nu orbeste, ci dimpotriva, deschide ochii. Ea permite sa vezi defectele si slabiciunile celuilalt si sa-l iubesti cu toate greselile si slabiciunile lui, asa cum este el.
       Tu m-ai intrebat odata cum s-ar putea stii daca cineva iubeste. Ti-am raspuns: cand defectele celuilalt nu te mai deranjeaza. Desigur, nu iubesti defectele, dar il iubesti pe celalalt cu defectele sale. Te simti responsabil fata de el.
        Ei bine, Cecilia te iubeste in acest fel. Si tu, in loc sa-i multumesti, te superi! Poate ca te crezi fara defecte?
       Fii sincer: tot ce spune Cecilia este adevarat. Defectul tau este ca renunti prea repede.
       Da, eu stiu ca adevarul raneste. Mai ales cand e intemeiat. Suntem cu totiii foarte sensibili in privinta aceasta, si mai ales noi barbatii cand suntem criticati de femei. Acelasi lucru e valabil si pentru europeni. Dar in Africa barbatiii sunt deosebit de sensibili din acest punct de vedere. Motivul este ca femeia nu a fost aici niciodata considerata egala cu barbatul. Nu se accepta critica atunci cand ea vine de la cineva inferior noua. Acesta este cauza golului si monotoniei din multe casnicii.
       Unul dintre prietenii mei a scris o scrisoare viitoarei lui sotii, ca sa-i spuna ce anume asteapta el de la ea. Din aceasta lunga lista nu iau decat cateva fraze. Iata prima dintre el:
       "Ea trebuie sa ma stimuleze printr-o critica neobosita si deschisa, pentru ca sa ating cel mai inalt grad in ce priveste binele."
       O cerere pre putin africana, nu-i asa?! Si mai departe:
       "Ea nu are voie sa-si piarda increderea chiar daca am deziluzionat-o".
       "Ea trebuie sa ma ajute sa nu esuez in depasirea inclinatiilor mele rele".
       "Ea nu are voie sa se prefaca, ci sa-mi spuna imediat daca am jignit-o".
       Intelegi ce voia el? - nu o sclava care sa suporte toate, ci o partenera egala, care sa stea langa el inaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta poti sa-l faci numai cu o partenera cu care poti intr-adevar sa devii in mod complet o "singura faptura", o fiinta noua si vie. Dar acesta unire cere o critica reciproca.
       Si acum Efeseni 5! Ar trebui poate sa fii mai atent cand citezi la intamplare cateva versete biblice doar pentru a dovedi ca ai dreptate. Versetele biblice nu sunt niste stampile care sa arate altora: Vedeti, si Dumnezeu gandeste ca mine!
       Cuvantul lui Dumnezeu este "ca un ciocan care sfarama stanca" (Ieremia 23:29), care inlatura ceea ce impiedica, ceea ce face rau, care formeaza si transforma. Cuvantul lui Dumnezeu ne provoaca la lupta.
       Tu ai citat versetele 22, 23 si 24, pentru ca aceasta te aranjeaza. Multumesc pentru ca mi le-ai copiat. Dar am deschis totusi Biblia si am adaugat aici versetele 21 si 25.
       Versetul 21 insista asupra supunerii care se sprijina pe reciprocitate si care spune: "Supuneti-va uniii altora in teama lui Cristos!".
       Apoi vin versetele pe care le-ai citat, si anume ce inseamna lucrul acesta pentru femeie. Iar versetul 25, ce inseamna pentru barbat. Tu ai omis acest verset.
       Iata-l:
       "Barbatilor, iubiti-va sotiile asa cum Si-a iubit si Cristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea."
       Este o fraza extraordinara. O viata intreaga n-ar ajunge pentru a-i masura adancimea.
       Cum Si-a iubit Cristos Biserica? El a servit-o. El a lucrat pentru ea, a mangaiat-o si chiar i-a spalat picioarele - ceea ce odinioara era o munca de sclav. Ea era totul pentru El, si El i-a dat totul, chiar si viata.
       Dupa cum vezi, Cuvantul lui Dumnezeu este o sabie cu doua taisuri! Cristos n-a fost ceea ce ne-ar place noua oamenilor sa fim, niste sefi care se lasa serviti. El a fost sclavul Bisericii sale, si folosesc acest cuvant plastic pentru ca el face rau urechilor tale africane. numai ca sclav al bisericii Sale a fost El Capul ei. La fel si tu. Tu esti capul sotiei tale in masura in care esti sclavul ei.
       Cu atat mai mult cu cat Biserica nici nu asculta totdeauna de Cristos! Ea nici nu se tine de vorba lui, si aceasta continua si astazi. Tu insuti faci tot felul de critici cu privire la Biserica. si eu. Ea are atatea defecte si cusururi, daca te gandesti la toate certurile si disputele fara sfarsit. Dar El a iubit aceasta Biserica. Pentru ea a murit. Prin iubirea Lui, El a facut-o demna de a fi iubita. Si cand ea Ii da ascultare, n-o face din datorie, ci pentru ca asa vrea ea, pentru ca nu poate trai fara Capul ei.
       Tu nu simti ca Cecilia nu vrea decat un singur lucru: sa-ti apartina asa cum un corp apartine capului sau? Cu critica ei, ea nu cauta decat sa atinga un singur tel. ca tu sa devii intr-adevar capul, pe care nu cere altceva decat sa il asculte.
       Pentru aceasta te roaga sa lupti, asa cum cristos a luptat pentru Biserica. Lupta ta pentru ea este serviciul pe care tu i-l aduci ei.
       Adevaratul curaj,in aceasta situatie, este urmatorul: nu ca sa fugi, ci sa devii un om matur.
       Trebuie sa te duci cat mai repede cu putinta la Y. ca sa vorbesti cu Cecilia.


04 Noiembrie, 2005, 10:05:18 p.m.
Răspuns #23

Robert.

Vizitator
       23.Francisc catre Walter T.                                              E..., 14 august

       Ei, iata inca o scrisoare! Daca nu va cunosteam, as fi rupt-o. Ce sa spun?! frumoasa predica!
       Numai ca dumneavoastra plutiti in nori si nu sunteti cu picioarele pe pamant. nu aduceti nici o solutie practica.
       Singura idee de ordin practic din scrisoarea dumneavoastra este in ultima fraza. Dar aceasta nu se poate. Cum credeti ca este posibila o intalnire cu Cecilia? Daca ma duc sa o caut la iesirea de la scoala, imediat toata lumea incepe sa palavrageasca. Ea locuieste la uchiul ei. Acolo nu ma pot arata. In tot orasul nu exista nici un singur parc cu banci. nu am nici masina. De altfel, daca as avea masina, as avea si bani si as putea sa ma casatoresc.
       De bani, dumneavoastra nu suflati nici un singur cuvant. Vorbiti numai de iubire. Dar foarte adesea, ca in cazul meu, banul cu iubirea merg impreuna. Numai cel care are bani se poate casatori.
       Ceea ce am nevoie sunt banii. Si bani voi avea numai daca lucrez. Eram invatator intr-o scoala a bisericii. Biserica m-a dat afara.
       De altfel, daca Isus Cristos este Capul si Biserica este Corpul, daca deci ambele sunt una - cum se poate ca Isus Cristos sa ma ierte si Biserica nu?
       In plus: nu pot conta decat pe mine. Alti tineri au un tata sau o familie care-i sustin. Situatia mea este urmatoarea:
        Bunicul meu a avut trei fii: Tonye, Moise si Otto. Tonye ea cel mai mare - nu era crestin, caci avea doua sotii. moise, cel de-al doilea, era profesor de religie si nu avea decat o sotie. Ea i-a nascut patru copii, dintre care doi baieti. Otto, cel mai mic, a vut o singura sotie, Marta, care i-a nascut un baiat, Iacob.
        Dar iata ca Otto moare si Marta devine vaduva - situatie ingrozitoare in Africa, pentru ca este in legatura cu dota, despre care cecilia spune ca "ii da o valoare" . ea nu-si da seama...
       Daca moare o femeie, nu este asa de ingrozitor pentru sot. El pierde un bun. La nevoie, un bun poate fi inlocuit. O vaduva, dimpotriva, este ca un bun care si-a pierdut proprietarul. Ea este parasita, fara nici o autoritate, fara nici un ajutor.
       Marta, vaduva, ramane cu fiul ei Iacob.
       In mod normal Moise, ca frate mai mare al lui Otto, ar fi trebuit sa se casatoreasca cu Marta. Dar nu se putea - el era crestin si chiar profesor de religie. Nu-i era ingaduit sa aiba decat o sotie. Legea Bisericii vrea asa, si ea este foarte aspra. Legea vechilor noastre obiceiuri ar fi fost mai blanda. Dar Moise era profesor de religie - el nu avea dreptul sa fie bun.
       Moise l-a chemat la el pe Iacob cand a avut 10 ani pentru ca sa continue scoala. Aceasta era tot ce putea face pentru el.
       Marta a fost data lui Tonye - ea a devenit a treia lui sotie. El a urat-o de la inceput, si odata cu ea crestinismul. O neglija, se purta rau cu ea, o persecuta. Ea nu primea nici haine, nici incaltaminte. Ea n-avea o coliba unde sa-si faca gospodaria, nici macar dreptul la o bucata de sapun. Totusi, Tonye a avut cu ea un copil.
       Acest copil sunt eu.
       Tonye avea deja un fiu cu cea de-a doua sotie, care era preferata lui. Pe mine nu m-a recunoscut niciodata ca pe fiul lui.
       Numai mama mea se ocupa de mine. Cum nu avea sapun ca sa ma spele, am avut o boala de piele. Mama abia putea sa-mi acopere goliciunea cu o carpa, si mi-era rusine sa merg asa la scoala. Am fugit si am ratacit pana in momentul cand m-ati chemat dumneavoastra. De aici incolo cunoasteti istoria mea.
       Intelegeti de ce nu pot astepta nimic de la familia mea? Pentru tatal meu nici nu exist, cu atat mai mult pentru ca sunt crestin. N-o am decat pe mama. Ea are tocmai atat cat sa traiasca, cultivandu-si gradina.
       Nu pot conta pe vreo mostenire. Chiar daca moare fiul preferat al tatalui meu, este Iacob care trece inaintea mea, ca si cei doi fii ai lui Moise.
       Si dumneavoastra imi spuneti sa merg s-o vad pe Cecilia! Cu mainile goale? Nu!


10 Noiembrie, 2005, 11:37:54 p.m.
Răspuns #24

Robert.

Vizitator
       24.Walter T. catre Francisc                                               B..., 20 august

       Iti multumesc ca mi-ai povestit tot trecutul tau. Sunt zece ani de cand ne cunoastem. De ce a trebuit atata timp ca sa ajungem aici?
       Scrisoarea ta mi-a aratat ca noi misonarii suntem trimisii lui Dumnezeu destul de slabi. Cand ai venit la mine sa ma vezi acum zece ani, mi-ai spus ca tatal tau nu se ocupa nici de tine, nici de mama ta. Era adevarat. Dar eu nu mi-am dat seama de mizeria si suferinta ce se ascundeau sub aceste vorbe. Te-am primit la statiune si nu te-am intrebat mai mult.
       Noi facem intotdeauna aceeasi greseala: nu intrebam. nu vrem sa stim prea mult. Ne este teama ca povara sa nu ne zdrobeasca. Ne este teama de reaponsabilitati si preferam sa nu raspundem fratelui nostru.
       Un misionar se gandeste prea usor ca a facut destul, chiar si numai aceasta lunga deplasare in Africa. Desigur, noi va intalnim zilnic la serviciu si la scoala, totusi suntem mult prea departe de fiecare dintre voi.
       Noi suntem foarte lenesi: in loc sa ne punem in locul vostru si sa incercam sa vedem lucrurile din punctul vostru de vedere, inchidem ochii si furnizam reguli fixe.
       Noi procedam ca un om care ocheste cu ochii inchisi, fara a sti asupra cui trimite glontul si daca nu cumva a atins pe cineva - poate este o mama cu copilul ei; el nu vrea sa stie!
       Lui Cristos trebuie sa-i fie rusine de misionariii Sai! citind scrisoarea ta imi era rusine de mine si, inaintea lui Cristos, mi-a fost rusine pentru toata misiunea.
       Suntem lipsiti de iubire si chiar de imaginatie. Iata unul care este profesor de religie pentru ca nu are decat o sotie. Dar fratele sau, bunul samaritean, o sa ajunga in iad fiindca este bigam.
       De fapt, nu exista o solutie care sa se aplice tuturor. nu se poate spune: cutare lucru este drept pentru toti si cutare este gresit pentru toti. Dragostea nu cunoaste lene. Trebuie sa ne dam osteneala de a cauta in fiecare caz o solutie noua, care sa fie conforma voii lui Dumnezeu; aici este munca grea a iubirii crestine.
       Iti cer iertare ca m-am sustras insarcinarii mele, neinteresandu-ma destul de tine pentru a te intreba mai mult.
       Scrisoarea ta arunca o lumina noua asupra a doua puncte care m-au izbit.
       Intai de toate, poligamia nu este o solutie, si tu stii mai bine ca mine lucrul acesta, caci ai suferit de pe urma ei.