Duble

[goeteri]

E unu-unu, unul ce l-ai știi și tu;
neisprăvit, fără pereche, nevrutul nimănui,
de-al dracului ce e! Cu siguranță, nu
e omul potrivit... Să-și pună pofta-n cui!.

Doi-doi, sunt siguri cuplul ideal;
amorezați până la dramă, caști
unul spre altul. Doar ceva fatal
i-ar putea despărți... O intrigă, ce-o naști!?

Trei-trei, Doamne și toți trei, e adulter,
din prea mult ignorant; că nu-i prietenie
nici în basme... Așa am fost dotați, cu caracter
incert, făcând eres din sfânta poezie!

Patru-patru, pare-a fi schimb de cupluri;
ceva tare, nu tabuuri, nici de-i nota la extemporale...
Tendința viitorului; perversiuni de trupuri,
cu mințile plecate spre interese doar pecuniare, corporale!?!

Cinci-cinci, e summum de hmm... IQ înalt;
de licean plecat să fie cadru militar,
ce se descurcă doar în doi... Cel ce din salt
și cu nevastă, ajunge magistrat și ”ales”, parlamentar!?

Șase-șase, e-o atenție mărită, o prevestire
importantă... Ar bate tot; e poartă-n casă
nouă, răsturnată. Este însăși ieșirea
la toate dublele-n infatuarea lor meschină, crasă!

Cu toate, îs zarul, osul găurit în puncte
și aruncat de mult, se pare, nu se știe
de către cine?! Împarte tot în marile, mărunte,
existențele pe tabla-ntinsă; pământ, glie!!!

Până atunci, duble, sunt o oca veche, o şmecherie!
17.06.2012