Alis volat propiis

[ONLY DESIRE]

    O priveam cum vorbeste si singurul gand care imi ravasea mintea era :" Habar nu are cat este de frumoasa!". Se chinuia sa para vesela, fericita, dar eu invatasem sa ii citesc sufletul...veselia de pe chip, nu i se regasea si in suflet. Parea sa fie cu noi, dar cu o jumatate de privire era tot timpul la el. Nu intelegeam ce vede la el, ce vede in el?! Era tanar, mult prea tanar sa ii poata oferi iubirea matura de care avea atat de multa nevoie.Ei doi erau rupti din lumi diferite si oricat si-ar fi dorit ea, lumile lor nu s-ar fi intalnit vreodata. De ce s-a oprit asupra lui, totusi?! Unde am pierdut-o? Cand a decis ca Filip e mai bun decat mine si ca o poate iubi mai mult decat o pot iubi eu?

    - Mi se pare ca vorbesc la pereti ...Violeta sableaza garduri, iar tu...tu te prefaci doar ca ma asculti. Unde naiba iti e gandul?

La tine! La tine si la el, la naiba sa ma ia!
 
     -Tu te prefaci ca ne povestesti, iar eu ca te ascult...nici tu nu stii ce ne povestesti macar. Ai nevoie sa pari ca esti in largul tau, dar stai ca pe ace...vad si eu, vede si el.
     - Iar o faci pe desteptul...incerc doar sa ma detasez ,sa uit ca am o zi proasta, o saptamana proasta ...
     -Fii TU: zbiara si injura , daca asta ai nevoie...m-as simti mai util sa iti ascult injuraturile decat sa iti aplaud jocul de scena!
     -Ma enervezi cand ai dreptate! Ma enervezi ca mereu ai dreptate ,cand ma certi!  La naiba, sunt obosita...am obosit sa tot alung norii din viata mea! Fa si tu ceva sa vina soarele!

 Iubeste-ma cum m-ai iubit si norii o vor lua la fuga ,iti promit! Iar te uiti la el! De ce nu te duci la el la masa sa ii spui ca il iubesti, sa pot sa imi infig in gat toata unghia, nu doar asa- pe jumatate???

    -Cu soarele in fata ta , tu intorci privirea dupa nori...
    -Aoleu, ce gura de soacra ai! Hai sa cerem nota si sa mai muncim si noi un pic...iar iti iei salariul degeaba luna asta!

 Da! Te iubesc, clar te iubesc...altceva nu vad ce ar putea fi de ma furnica pana in varful degetelor , de fiecare data cand imi vorbesti. Nu imi vine sa cred , ca de zece ani , te caut in fiecare femeie pe care o intalnesc si ca nici dupa zece ani nu am curaj sa te iubesc pe tine.

[ONLY DESIRE]

   -De ce imi povestesti toate astea acum? La ce imi foloseste sa aflu ,acum, ca ma iubeai? De ce nu mi-ai spus atunci? Nu ti-as mai fi povestit despre el...habar nu aveam...
   -Nu iti povestesc aceste lucruri pentru a te simti stanjenita, ci pentru a sublinia faptul ca nu trebuie sa ne grabim in a pune etichete. Daca nu te iubeste cm vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste.
   -Cum poti iubi pe cineva si sa faci tot ce iti sta in putinta sa il tii departe de tine?!
   - Sa iubesti nu e o alegere, sa fii cu cineva este.
   -Nu imi vine sa cred ca ii iei apararea! E un mincinos, fara scrupule, iar tu ii iei apararea!
   -Cred ca te pripesti in a trage concluzii...
   -Ma pripesc,zici?! Ma pripesc?! I-am vazut viata din ultimul an, in imagini, Gabi! Zi cu zi, poza dupa poza...minciuna dupa minciuna.Daca a plecat, de ce nu a facut-o pentru totdeauna?! As fi suferit o data si bine!
   - Te simti ranita si e normal, dar arunci in el cu acuze nefondate. Nu ii iau apararea...i-as rupe fericit gatul,daca legea mi-ar permite-o, dar nici nu te pot ajuta sa te minti singura.
   -As vrea sa nu mai doara asa; as vrea sa pot spune senina ca adevarul m-a eliberat si ca de aici inainte, fiecare va merge pe drumul sau...
   - ...dar nu poti face asta, asa e?! Stii de ce nu poti?! pentru ca in fapt, in adancul sufletului tau, stii ca nu se face vinovat de ceva.
   -La naiba, cu el! E vinovat ca ma face sa sufar ca un caine si ca imi tremura carnea pe mine cand il vad. El a provocat toate astea...cum sa nu fie vinovat?! e vinovat pentru ca mi-a intrat in suflet, fara intentia de a ramane acolo si e vinovat pentru ca ,in ciuda tuturor acestor lucruri, il gasesc inca cel mai frumos suflet.
   -Nici macar nu mi-ai povestit cum a inceput totul...
   -As prefera sa nu imi amintesc...ieri , cu siguranta ai fi auzit de la mine o cu totul alta versiune a povestii, decat astazi; acum , simt ca totul s-a petrecut doar in mintea mea, ca mi-am imaginat o poveste de dragoste care nu a existat. Am fost doar o relatie- tampon, o femeie care i-a tinut patul cald sa uite de fosta iubita si sa ii netezeasca drumul celei pentru care m-a parasit...
   -nu vrei totusi o parere obiectiva? poate ca il judeci prea aspru...
   -a fost dragoste la prima vedere....la naiba! sunt patetica, de la prima propozitie! hai sa o lasam balta! imi asum rolul de imbecila indragostita si terminam cu lamentarile aici.
   -ti-a fost alaturi atunci cand ai avut nevoie de el cu adevarat?
   -da...
   -te-a umilit vreodata in mod constient si voit , in fata cunoscutilor?
   -nu...
   -daca ar fi sa alegi, in acest moment, sa nu traiesti aceasta experienta, ai renunta la ea fara sa stai pe ganduri?
   -nu o sa regret vreodata ca l-am cunoscut...
   -draga mea, imi pare rau sa te anunt, ca singura cu care ai o problema , de fapt, esti tu. Hai , povesteste-mi cum a inceput totul!