Spiritism

[goeteri]

... insinuat, fără vreun expeditor palpabil și fără vreun traseu anume,
totodată, dintr-o dată nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume
brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult detaliu, după lungi, profunde explicații,
pur empiric, părut fără vreo noimă, rupe film și totul se prăvale în aberații...
doar firul de păianjen, nevăzut, lipește-n funie și creier, minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgărele fără adresă, sau nu, e lecuire, un anticorp
să împiedice o geometrică multiplicare de rău antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scânteie oarbă, o întâmplare din întâmplător destin, ce mâna dă thrilleru’ amabil
și întâlnește apoi un bine, atâta de nebănuit și, din cu totul alte și alte sfere
uitate, sau doar în imuabil părăsite până la propria pieire, dorită ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodată -s-a verificat- nu-i rezervată, n-a fost prevăzută-n portbagaj,
sau locu-i lipsă, așa cum și-umbra-n plină zi e cea de schimbă sens... de o secundă-i gaj,
de unde vine tot, că nu-i cum după o noapte un sfetnic bun, este instantanee
ca o răscoală ce se iscă, la început dintr-o prostie, tot așa cum curcubee
nasc culori din transparent și le duc arc la cer, ca apoi să le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsă-n tonuri, rânduite dintr-un haos, fără loc a ști, mereu un altul și altul... spiritism...

Așa, o înșiruire metafizică de simțuri în cuvinte, o punte în plictisul de-un sectant misticism.
06.09.2012