De poți trăi din amintiri
Uitând existent din prezent
Și mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-...
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Și se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moștenim vis de copii...
Maturi, bătrâni, părinți și fii,
Cu toții odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent;
Ești, prin absență, din cei vii,
În nevăzut, făr-a se ști,
Măcar arhivă, experiment,
Câștig deja,
Nepieritor... că nu mai piere
Ce s-a dus și, amar de fiere
E esență de parfum, patent
Și film pe rolă-i un moment
Inubliabil, de zăriri
De cadre... rupte-n amintiri.
20.09.2012