E cristalinul, spart de schija razei,
din arcul soarelui, țintită între pleoape
rămas deschise, adulmecând azurul oazei
din nori, ce stau greoi... pe suflet să-l îngroape.
Și-o lacrimă coboară-n stalactită,
din suferința cruntă în peștera stingheră,
unde mai bate-o inimă neobosită
de-atâta zor... să își ia zbor de-o sferă…
Un glob vitros, oceanic ocular,
rotind speriat, neștiind c-are pereche
un geamăn dincolo de zid, neplanetar
unde nu-i vis... și-i toată lumea, veche.
Sunt gemenii, ce ne arată lume... din fața la ureche.
14.10.2012
Subiect: Pereche nevăzută (Citit de 1690 ori)