Ciudată e lumea; se minte, se fură,
E parcă făcută să-și sape ea groapa
-Ce-o umple c-omoruri- căci coasa și sapa
Nu-s doar pentru pâine... și dragoste-i ură!?!
Deci om nu-i suprem, e o specie doar,
Cum altele, multe, ce-au fost și nu știm
Și, cap nu ne duce, deștepții să fim,
Mulțumiți de pământul ce-avem… l-avem dar!
O specie rară omenirea-i... măcar?
Și-om fi protejați...O fi bine? În zadar?
Subiect: Ciudățenie (Citit de 5421 ori)
